Pure Morning

Azi am mai făcut un pas către mine. Am avut parte de o zi destul de plina de revelații, mai previzibile sau mai surprinzătoare și am urmat puțin semnele, chiar dacă nu m-au dus undeva în mod special. Am ajuns, oarecum din întâmplare, la o conferință despre cunoașterea de sine. În fața mea a stat, pentru trei ore, o persoană care m-a inspirat. Așa cum mă așteptam, partea rațională din mine a râs puțin de ea, pentru că în mod obișnuit aș judeca o persoană care acceptă să fie atât de deconectată de realitate. Abia la sfârșit am realizat că... e simplu: pentru ea realitatea e definită altfel decât pentru mine. Și cumva, îmi plăcea definiția ei. În câteva ore am ajuns să recunosc anumite lucruri despre mine. Ce lucruri, e irelevant, că nu-s life-changing, încă.

O chestie care mă va ajuta, totuși, în drumul meu către a mă descoperi și a înțelege de ce fac, de multe ori, lucruri inexplicabile, a fost că mi-a adus aminte de ce mă apucasem eu de citit cărți cu nume greu de pronunțat din sfera psihologiei. Mă apucasem să le citesc, și în final, să le și înțeleg, pentru că am simțit mereu un dezechilibru în mine. Un dezechilibru greu de explicat pentru ceilalți, sau de către ei, un dezechilibru care m-a făcut să mă concentrez din ce în ce mai puțin la ce am, și din ce în ce mai mult la ce îmi lipsește. Am primit o parte a răspunsului la întrebarea: de ce nu pot să fiu fericita? Era tocmai pentru că nu ma implicam total în tot ce făceam. Mă implicam în sensul că eram disponibilă cu mintea, cu trupul, către activitatea respectivă, dar nu și cu sufletul. De ce era el în altă parte, e o altă poveste al cărei sfârșit nu îl cunosc încă. Ce am aflat eu e un lucru foarte important, și anume că gândesc prea mult. Prea multă focalizare pe mental generează dezechilibru aka disturbarea armoniei interioare. Nu sunt încă pregătită să iau asta 100% în serios, dar știu că undeva, deep down, așa e. Și ce-am mai abordat eu nu tocmai bine a fost că nu mereu am făcut lucrurile în concordanță cu convingerile mele, iar asta m-a adus pe drumul sigur către dezechilibru. Problema e alta, și anume că nu mereu convingerile mele sunt ușor acceptate de restul și că, de cele mai multe ori, putea chiar să îi rănească. Cred că cel mai important lucru ar fi ca de acum înainte să gândesc un pic mai puțin și să acționez mai des după regulile mele, și nu ale altora.

Și acum închei cu niște cuvinte de-ale lui Charlie Chaplin care mie mi-au plăcut mult, mai ales că au fost citite de un alt participant cu o voce extrem de pătrunzătoare.

”În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate. 

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul…
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numește … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.”

pace.