marți, 13 noiembrie 2012

Leapsa Voluntarului

N-am mai primit o leapșă pe blog demult. Mint, drag unic cititor, nu am primit niciodată. Dar cum toate au un început, iată ce a ieșit grație unei dragi domnișoare:

Prima asociatie/fundatie din Romania care iti vine in minte cand te gandesti la voluntariat este: BYP. Păi nu ăsta era și scopul, sa fim asociația preferată a tinerilor? 

Dar companie care sprijina voluntariatul? Am să amintesc două: Vodafone și Petrom. Nu, nu m-au plătit să le fac reclamă, oricum numărul meu de vizitatori este sub nivelul mării. Chiar mă bucură să știu că lucrez într-o companie unde dorința de a ajuta fără a aștepta ceva în schimb e încurajată și pusă la loc de cinste. De Petrom știu de la un alt drag prieten, care a vrut să mă prindă în mrejele plantării de pomi fructiferi și ale asemenea verdețuri, însă nu a reușit. Dar admir și susțin de acasă ceea ce fac!

Persoana publica din Romania care reprezinta cel mai bine voluntariatul este: Andi Moisescu.

Daca voluntariatul ar fi o culoare, atunci ar fi: Albastru. Calm, frumos, liniștitor și cât se poate de viu!

Daca voluntariatul ar fi un sentiment, atunci ar fi: Emoția de dinaintea unui examen și satisfacția de după ce ieși pe ușă și știi că nu îl pici lamentabil.

Te-ai implicat in vreun proiect de voluntariat anul asta? Daca da, care? Anul ăsta m-am implicat numai în proiectele BYP, asa și pentru că mi s-au părut cele mai potrivite pentru mine. Începând de anul viitor, o să mă interesez și pe la Vodafone cam în ce mi-ar plăcea să mă implic. Acum că am promis pe blog chiar va trebui să mă țin de cuvânt. :D

De ce te-ai implicat? Ce te-a facut sa fii acolo? În primul rând, am vrut să mă ajut pe mine, să văd cum e să muncești cu drag doar pentru sentimentul că ai ajutat la ceva, oricât de mare sau de mic, fără a aștepta recompense de alt gen decât sentimentalo-emoționale. Pot să spun acum că m-am implicat cu mai mult drag în ceea ce am făcut acolo decât în orice job am avut până acum. În al doilea rând, a fost dorința de a face ceva pentru ceilalți, de a nu fi doar un alt corp care face umbră degeaba pe Pământ, ci de a fi unul care face umbră cu un motiv. În al treilea rând, m-am implicat mereu în activitățile pe care le-am considerat folositoare pentru mine, în lucrurile din care am avut ce învăța, în treburile care m-au provocat să fiu un om mai ambițios, mai bun, mai înțelept.

Ce ai schimba la experienta avuta acolo?  Aș vrea să fi făcut mai mult, să fi învățat mai mult, să mă fi dedicat mai mult, să fi avut curajul că contribui mai mult. Dar asta e o învățătură de care voi ține cont pe viitor, ca regretele să fie puține și atât de nesemnificative încât să nu merite menționate. Oricum eu trăiesc mereu cu sentimentul că ”aș fi putut face mai mult”, despre orice activitate ar fi vorba.


Cum putem motiva romanii sa se implice mai mult in activități de voluntariat? Tinerii pot fi motivați în primul rând folosindu-ne de experiența pe care o oferă acest tip de ”muncă”, aceasta venind mereu în completarea cursurilor teoretice de la facultate. Să fim serioși, pe băncile facultății nu aș fi învățat nici cum să pun la cale un proiect, nici cum să îl implementez sau cum să fac tot posibilul ca el să se concretizez așa cum vrem. Numai implicarea adevărată te poate ajuta să capeți experiența de care ai nevoie ca după ce ai terminat studiile să activezi într-un mediu profi, să te descurci fără să îți fie frică de fiecare pas sau să fugi la cursuri sau la cărțile care ți-au oferit o bază teoretică atât de importantă, dar nimic practic, de cele mai multe ori.

Apoi, oricine trebuie să fie conștient că fiecare acțiune a lui are impact asupra celorlalți, fie că alege să ia bicicleta în loc de mașină sau că pune sticla de Cola la ”plastic” și nu la ”hârtie”. Fiecare mic gest al nostru este un catalizator al altor acțiuni și prin fiecare lucru pe care îl întreprindem ar trebui să contribuim la creșterea noastră și a celor din jur, pentru că nu toți avem oportunitatea să plecăm din țară, așa că cel mai bine ar fi să facem din ea un teritoriu cât de cât locuibil și aducător de un pic de fericire.


Cel mai draguț lucru, totuși, e că ai ocazia să cunoști o groază de oameni, să găsești câte puțin în fiecare, puțin din care ai ce învăța, puțin care te poate ajuta să fii un prieten mai bun, un om mai bun, un viitor profesionist în ceea ce vei face. Chiar și dacă nu aș fi învățat nimic din activitatea mea de voluntar, m-ar încălzi gândul că m-am ales cu un bun prieten, cu încă o persoană dragă cu care să beau un ceai și să visez la de toate.


Titlul unei campanii naționale cool de promovare a voluntariatului ar fi: La asta o să mai lucrez, azi nu e o seară potrivită să vin cu slogane cool.

pace \/

marți, 6 noiembrie 2012

Din nou.

Sunt zile în care te bucuri de fericirea altora, zile în care le trăiești fiecare poveste prin prisma fotografiilor, a zâmbetelor sau a lacrimilor lor.

Sunt zile în care te trezești deja obosit, dorindu-ți să mai stai puțin, doar puțin, în pat ca să continui visul care te-a  încălzit o noapte întreagă.

Sunt zile în care nu vrei decât să fumezi o tigară, în liniște, uitându-te la un asfințit pe care l-ai mai văzut doar în poze în ultima vreme.

Sunt zile în care ai vrea să click-uiești instant cu cineva, oricine, care să îți mai domolească dorul de cei care nu mai sunt prin preajma ta.

Sunt zile în care ai vrea să nu fie nevoie să mai adaugi încă o persoană pe lista de ”mi-e dor” doar ca să fii tu fericit.

Sunt zile în care-ai vrea să dai timpul înapoi, iar toți cei de care ți-e sau de care o să ți se facă dor să mai fie la un bip distanță.

Sunt zile în care nu vrei decât să bei o cafea cu cineva drag și să îți povestească ce-a mai făcut... într-un mod atât de simplu, care îți relaxează creierul și îți amorțește trupul.

Sunt zile în care te enervezi și spui că vrei mai mult, dar lași furia asta să se risipească și te complaci în prezent.

Sunt zile în care te îmbraci frumos doar ca să mergi la pâine pentru că atunci te simți un superstar.

Și mai sunt zile în care ești fericit pentru că știi că poate va urma ceva mai bun, mai mare, mai frumos.

pace \/