Unele lucruri se intampla cand te astepti mai putin. Atunci cand chiar nu mai speri ca situatia se va schimba. Atunci cand nu mai crezi in nimic. Se intampla lucruri extraordinare atunci cand nu te mai concentrezi atat de mult pe indeplinirea lor. Unele dorinte se indeplinesc exact cand trebuie si cel mai bun lucru pe care il poti face e sa bei o bere si sa te bucuri cat poti de mult ca visele chiar devin realitate uneori.
Si atunci nu stii ce sa faci ca sa se vada ca esti fericit. Ca esti mai fericit decat ai fost in ultima vreme. Si atunci, fiecare zi in care ai plans sau ai fost trist din cauza aia o sa para scurta, iar ziua de dinaintea indeplinirii o sa para mai lunga ca oricare alta.
pace voua\/
joi, 24 septembrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
Vreau!
Vreau sa fac valuri cu betele in balti si sa ma joc cu chiftelute de noroi.
Vreau sa cred ca ciocolata e mai buna decat banii pentru ca o pot manca.
Vreau sa stau treaza de Craciun ca sa il aud pe Mosu' cum isi parcheaza sania pe blocul meu, iar a doua zi sa ii mint pe pustii de la bloc ca l'am vazut cu ochii mei.
Mi'e dor de zilele simple, cand tot ce stiam erau culorile, tabla inmultirii si cateva catrene, dar nu ma deranja pentru ca nu constientizam cate nu stiu.
Vreau sa fiu fericita pentru ca nu stiu ce ar trebui sa ma supere.
Vreau sa cred ca lumea e corecta, ca oamenii sunt onesti si buni.
Vreau sa cred ca mama si tata vor fi mereu aici si ca oamenii mor doar in filmele de la televizor.
Vreau sa ma uit la televizor ca sa ma relaxez, nu ca sa fug de lucrurile pe care ar trebui sa la fac de fapt.
Vreau sa traiesc crezand ca toate lucrurile pe care le'am invatat le voi face cu aceeasi placere cu care le'am facut prima oara.
Nu vreau sa vad lumea ca pe un intreg, ci sa constientizez doar lucrurile care ma intereseaza direct.
Vreau sa fiu indeajuns de naiva incat sa cred ca eu si toti ceilalti suntem fericiti neconditionat.
Vreau sa ma plimb pe plaja, sa simt doar nisipul cum se strange sub talpile mele si sa caut in continuare scoica perfecta din care se aude marea.
Vreau sa imi petrec dupa'amiezele prin copaci, sau pe role si sa ii las pe adulti sa se gandeasca la rate, dentist, intretinere sau timp.
Vreau sa ma intreb "ce ma fac cand voi fi mare?" nu sa ma gandesc ce fac daca nu imi gasesc "drumul in viata" sau daca nu imi gasesc o slujba potrivita.
Vreau sa vreau un caine cu care sa vorbesc cand sunt trista.
Vreau sa merg pe strazile prafuite din Stauceni si sa ma pierd in lanul de grau.
Vreau sa ma murdaresc de dude, chiar daca nu imi place gustul si sa mananc inghetata cea mai ieftina sub nucul batran din curte.
Vreau sa ma joc cu Glu-glu, sa ma sperii de Azorel si sa merg "la pascut" cu ratele lu' vecina
Vreau sa ma uit la bunicul meu de 1.94, sa imi spuna razand ca sunt "boccie" si sa ma gandesc ca vreau sa fiu ca el cand ma fac mare.
Vreau timpul ala inapoi, sa il folosesc ca pe o portita, ca atunci cand mi se buleste calcul, cand nu am reusit sa invat cele 500 de pagini, cand nu iau examenul la Chelcea, sau cand mai sunt 6 luni pana la vacanta, sa ma pot duce inapoi, sa construiesc un om de zapada si sa nu ma intreb decat daca bulgarele o sa reziste sau ce ii pun pe post de gura.
Vreau sa am 6 ani din nou,chiar daca si la 21 totul e genial.
pace voua\/
Vreau sa cred ca ciocolata e mai buna decat banii pentru ca o pot manca.
Vreau sa stau treaza de Craciun ca sa il aud pe Mosu' cum isi parcheaza sania pe blocul meu, iar a doua zi sa ii mint pe pustii de la bloc ca l'am vazut cu ochii mei.
Mi'e dor de zilele simple, cand tot ce stiam erau culorile, tabla inmultirii si cateva catrene, dar nu ma deranja pentru ca nu constientizam cate nu stiu.
Vreau sa fiu fericita pentru ca nu stiu ce ar trebui sa ma supere.
Vreau sa cred ca lumea e corecta, ca oamenii sunt onesti si buni.
Vreau sa cred ca mama si tata vor fi mereu aici si ca oamenii mor doar in filmele de la televizor.
Vreau sa ma uit la televizor ca sa ma relaxez, nu ca sa fug de lucrurile pe care ar trebui sa la fac de fapt.
Vreau sa traiesc crezand ca toate lucrurile pe care le'am invatat le voi face cu aceeasi placere cu care le'am facut prima oara.
Nu vreau sa vad lumea ca pe un intreg, ci sa constientizez doar lucrurile care ma intereseaza direct.
Vreau sa fiu indeajuns de naiva incat sa cred ca eu si toti ceilalti suntem fericiti neconditionat.
Vreau sa ma plimb pe plaja, sa simt doar nisipul cum se strange sub talpile mele si sa caut in continuare scoica perfecta din care se aude marea.
Vreau sa imi petrec dupa'amiezele prin copaci, sau pe role si sa ii las pe adulti sa se gandeasca la rate, dentist, intretinere sau timp.
Vreau sa ma intreb "ce ma fac cand voi fi mare?" nu sa ma gandesc ce fac daca nu imi gasesc "drumul in viata" sau daca nu imi gasesc o slujba potrivita.
Vreau sa vreau un caine cu care sa vorbesc cand sunt trista.
Vreau sa merg pe strazile prafuite din Stauceni si sa ma pierd in lanul de grau.
Vreau sa ma murdaresc de dude, chiar daca nu imi place gustul si sa mananc inghetata cea mai ieftina sub nucul batran din curte.
Vreau sa ma joc cu Glu-glu, sa ma sperii de Azorel si sa merg "la pascut" cu ratele lu' vecina
Vreau sa ma uit la bunicul meu de 1.94, sa imi spuna razand ca sunt "boccie" si sa ma gandesc ca vreau sa fiu ca el cand ma fac mare.
Vreau timpul ala inapoi, sa il folosesc ca pe o portita, ca atunci cand mi se buleste calcul, cand nu am reusit sa invat cele 500 de pagini, cand nu iau examenul la Chelcea, sau cand mai sunt 6 luni pana la vacanta, sa ma pot duce inapoi, sa construiesc un om de zapada si sa nu ma intreb decat daca bulgarele o sa reziste sau ce ii pun pe post de gura.
Vreau sa am 6 ani din nou,chiar daca si la 21 totul e genial.
pace voua\/
Coulda shoulda woulda
"The ties that binds us are sometimes impossible to explain. They connect us even after it seems like the ties should be broken. Some bonds defy distance and time and logic. Because some ties are simply... meant to be."
Sa fim impreuna de Craciun, sa facem Revu' pe undeva tot impreuna.. Sa ne bem cafeaua.. Sa ne dam cadouri.. Sa ne trimitem mesaje, sa ne transmitem urari.. Toate astea nu inseamna nimic, pentru ca nu asta ne leaga. Si niciodata nu ne vor lega chestiile superficiale. Pentru ca insemnam mai mult de atat.
pace voua\/
Sa fim impreuna de Craciun, sa facem Revu' pe undeva tot impreuna.. Sa ne bem cafeaua.. Sa ne dam cadouri.. Sa ne trimitem mesaje, sa ne transmitem urari.. Toate astea nu inseamna nimic, pentru ca nu asta ne leaga. Si niciodata nu ne vor lega chestiile superficiale. Pentru ca insemnam mai mult de atat.
pace voua\/
Fantezii
"The fantasy is simple. Pleasure is good. And twice as much pleasure is better. That pain is bad. And no pain is better. But the reality is different. The reality is that pain is there to tell us something. And there is only so much pleasure we can take without getting a stomachache. And maybe that's okay. Maybe some fantasies are only supposed to live in our dreams."
Fantezii.. cine nu are? Si totusi nu e bine sa devina realitate. Fanteziile mele, cel putin, sunt ori imorale, ori ilegale, ori imposibile, de'aia si sunt fantezii, ca sa nu devina realitate. As putea spune ca sunt plictisitoare, dar nu mi'am indeplinit fanteziile niciodata, poate si pentru ca eu nu am fantezii obisnuite. Sunt atat de necesare, ne fac atat de fericiti pe moment, schimbi putin decorul din mintea ta si deja esti un alt om! Iar placerea nu se compara cu nimic. Placerea de a savura o ciocolata, de a citi o carte care te prinde in mreje, de a sorbi o cafea buna, sau o cana de lapte cu miere.. Placerea de a auzi o melodie preferata cand te astepti mai putin, de a avea fluturi in stomac, de a te bucura de bunatatile din vitrina cofetariilor.. Placerea de a te trezi zabind si de a avea o zi perfecta in normalitatea ei. Dar prea multa placere strica. Ori ne se face rau daca mancam prea multe dulciuri, ori ne privesc dubios bodyguarzii daca stam prea mult sa ne uitam la ceva, daca ascultam muzica prea tare surzim, si tot asa. Deci clar placere fara durere nu exista.
pace voua\/
Fantezii.. cine nu are? Si totusi nu e bine sa devina realitate. Fanteziile mele, cel putin, sunt ori imorale, ori ilegale, ori imposibile, de'aia si sunt fantezii, ca sa nu devina realitate. As putea spune ca sunt plictisitoare, dar nu mi'am indeplinit fanteziile niciodata, poate si pentru ca eu nu am fantezii obisnuite. Sunt atat de necesare, ne fac atat de fericiti pe moment, schimbi putin decorul din mintea ta si deja esti un alt om! Iar placerea nu se compara cu nimic. Placerea de a savura o ciocolata, de a citi o carte care te prinde in mreje, de a sorbi o cafea buna, sau o cana de lapte cu miere.. Placerea de a auzi o melodie preferata cand te astepti mai putin, de a avea fluturi in stomac, de a te bucura de bunatatile din vitrina cofetariilor.. Placerea de a te trezi zabind si de a avea o zi perfecta in normalitatea ei. Dar prea multa placere strica. Ori ne se face rau daca mancam prea multe dulciuri, ori ne privesc dubios bodyguarzii daca stam prea mult sa ne uitam la ceva, daca ascultam muzica prea tare surzim, si tot asa. Deci clar placere fara durere nu exista.
pace voua\/
Maybe not
"Maybe we're not supposed to be happy. Maybe gratitude has nothing to do with joy. Maybe being grateful means recognizing what you have for what it is. Appreciating small victories. Admiring the struggle it takes simply to be human. Maybe we're thankful for the familiar things we know. And maybe we're thankful for the things we'll never know. At the end of the day, the fact that we have the courage to still be standing is reason enough to celebrate."
Sunt total de acord, poate pentru ca am o zi in care sunt foarte vesela si optimista, fara motiv, dar si pentru ca nu pot sa nu sper ca micile victorii din fiecare zi si fiecare om necunoscut care imi zambeste, apar in viata mea pentru ca eu la randul meu sa zambesc si sa fiu cat mai fericita. Pentru ca numai asa putem inchide ochii seara si reusi sa adormim fara ca monstrii realitatii sa ne populeze si visele. Sunt atatea lucruri rele, neplacute si triste in lume incat ar fi pacat sa nu zambim de fiecare data cand vedem un copil razand, sau doi batranei tinandu'se de mana pe strada. Ar fi pacat sa lasam toate chestiile neplacute sa puna stapanire pe intreaga noastra minte, pe intreaga noastra inima. Ar fi pacat sa ne irosim viata fara sa stam putin sa ne gandim la tot cei care au mult mai putin decat avem noi, la cei care ne iubesc, sau care ne'ar putea iubi, la fiecare om care inseamna ceva in viata noastra, la mirosul florilor de primavara sau la gustul prajiturii preferate, tocmai pentru ca toate astea sunt lucrurile care ne infrumuseteaza cateva minute foarte pretioase din viata, care se aduc un zambet in coltul gurii cand stam in metrou si nu mai avem loc nici sa aruncam un ac intre noi. Acestea sunt lucrurile care ne fac sa spunem chiar si atunci cand viata nu este numai roz, ca merita sa ne trezim dimineata. Nu este doar spirtul Craciunului la mijloc in afirmatiile mele. De fapt nu este deloc prezent, pentru ca anul asta (sau poate doar zilele astea) Craciunul nu mai este atat de asteptat de mine. Pur si simplu am o zi foarte buna si chiar cred ca totul o sa fie bine, indiferent de cat de shitty este viata uneori. :D
pace voua\/
Sunt total de acord, poate pentru ca am o zi in care sunt foarte vesela si optimista, fara motiv, dar si pentru ca nu pot sa nu sper ca micile victorii din fiecare zi si fiecare om necunoscut care imi zambeste, apar in viata mea pentru ca eu la randul meu sa zambesc si sa fiu cat mai fericita. Pentru ca numai asa putem inchide ochii seara si reusi sa adormim fara ca monstrii realitatii sa ne populeze si visele. Sunt atatea lucruri rele, neplacute si triste in lume incat ar fi pacat sa nu zambim de fiecare data cand vedem un copil razand, sau doi batranei tinandu'se de mana pe strada. Ar fi pacat sa lasam toate chestiile neplacute sa puna stapanire pe intreaga noastra minte, pe intreaga noastra inima. Ar fi pacat sa ne irosim viata fara sa stam putin sa ne gandim la tot cei care au mult mai putin decat avem noi, la cei care ne iubesc, sau care ne'ar putea iubi, la fiecare om care inseamna ceva in viata noastra, la mirosul florilor de primavara sau la gustul prajiturii preferate, tocmai pentru ca toate astea sunt lucrurile care ne infrumuseteaza cateva minute foarte pretioase din viata, care se aduc un zambet in coltul gurii cand stam in metrou si nu mai avem loc nici sa aruncam un ac intre noi. Acestea sunt lucrurile care ne fac sa spunem chiar si atunci cand viata nu este numai roz, ca merita sa ne trezim dimineata. Nu este doar spirtul Craciunului la mijloc in afirmatiile mele. De fapt nu este deloc prezent, pentru ca anul asta (sau poate doar zilele astea) Craciunul nu mai este atat de asteptat de mine. Pur si simplu am o zi foarte buna si chiar cred ca totul o sa fie bine, indiferent de cat de shitty este viata uneori. :D
pace voua\/
Masochiști
"Pain,you just have to ride it out,hope it goes away on its own,hope the wound that caused it heals.There are no solutions, no easy answers,you just breathe deep and wait for it to subside.Most of the time pain can be managed but sometimes the pain gets you where you least expect it.Hits way below the belt and doesn't let up.Pain, you just have
to fight through,because the truth is you can't outrun it and life always makes more. But..maybe we like the pain. Maybe we're wired that way. Because without it maybe we just wouldn't feel real. What's that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels so good when I stop."
Și cam așa este. Normalitatea este frumoasă numai prin comparație cu anormalitatea. Normalitatea e banală până când ieși din ea, și atunci ai vrea din tot sufletul să te întorci acolo. Tocmai de'aia totul e așa cum e, pentru că nu apreciem absența durerii, fizice și psihice, pentru că vrem mereu să ieșim din banal, să facem ceva interesant, chiar cu riscul de a ne cauza durere. Și când doare nu știm ce să mai facem ca să nu mai fie așa. Atunci când nu ne doare, ni se pare totul plictisitor, monoton, dull. Până când începe să înțepe și ne gândim că am da orice să nu mai simțim asta. Și poate că e mai bine să ne doară din când în când, ca să cunoaștem sentimentul și data viitoare să nu mai greșim. Dar mereu doare cate ceva, oricât te'ai feri, oricât ai încerca să nu lași nimic să te 'atingă', mereu o să apară ceva cât de micuț care o să dezechilibreze balanta normalității. Întotdeauna când sunt răcită rău spun: ”după ce îmi trece o să apreciez mai mult momentul în care sunt sănătoasă, nu îmi curge nasul peste tot, și nu se învârte camera cu mine de la febră”, dar niciodată nu o fac. Pentru că așa sunt oamenii.
pace vouă\/
to fight through,because the truth is you can't outrun it and life always makes more. But..maybe we like the pain. Maybe we're wired that way. Because without it maybe we just wouldn't feel real. What's that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels so good when I stop."
Și cam așa este. Normalitatea este frumoasă numai prin comparație cu anormalitatea. Normalitatea e banală până când ieși din ea, și atunci ai vrea din tot sufletul să te întorci acolo. Tocmai de'aia totul e așa cum e, pentru că nu apreciem absența durerii, fizice și psihice, pentru că vrem mereu să ieșim din banal, să facem ceva interesant, chiar cu riscul de a ne cauza durere. Și când doare nu știm ce să mai facem ca să nu mai fie așa. Atunci când nu ne doare, ni se pare totul plictisitor, monoton, dull. Până când începe să înțepe și ne gândim că am da orice să nu mai simțim asta. Și poate că e mai bine să ne doară din când în când, ca să cunoaștem sentimentul și data viitoare să nu mai greșim. Dar mereu doare cate ceva, oricât te'ai feri, oricât ai încerca să nu lași nimic să te 'atingă', mereu o să apară ceva cât de micuț care o să dezechilibreze balanta normalității. Întotdeauna când sunt răcită rău spun: ”după ce îmi trece o să apreciez mai mult momentul în care sunt sănătoasă, nu îmi curge nasul peste tot, și nu se învârte camera cu mine de la febră”, dar niciodată nu o fac. Pentru că așa sunt oamenii.
pace vouă\/
Basme vs realitate (II)
"At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don't really expect it. It's like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And its not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away."
indeed.
pace vouă\/
p.s.: îmi aduc aminte și acum ce'am simțit când am aflat că nu există Moș Crăciun. era de parcă acolo, fix atunci, era sfârșitul lumii, sfârșitul erei inocenței. trist. era printre singurele chestii care mă legau de copilărie. și da, eram mare când am aflat, aveam 12 ani. și nu dau explicatii. :) îmi place să cred în povești ciudate, care nu sunt plauzibile, în sfârșituri fericite, în lucrurile frumoase.
indeed.
pace vouă\/
p.s.: îmi aduc aminte și acum ce'am simțit când am aflat că nu există Moș Crăciun. era de parcă acolo, fix atunci, era sfârșitul lumii, sfârșitul erei inocenței. trist. era printre singurele chestii care mă legau de copilărie. și da, eram mare când am aflat, aveam 12 ani. și nu dau explicatii. :) îmi place să cred în povești ciudate, care nu sunt plauzibile, în sfârșituri fericite, în lucrurile frumoase.
Basme vs realitate (I)
"At some point, you have to make a decision. Boundaries don't keep other people out. They fence you in. Life is messy. That's how we're made. So, you can waste your lives drawing lines. Or you can live your life crossing them. But there are some lines... that are way too dangerous to cross[...]You know how when you were a little kid and you believed in fairy tales, that fantasy of what your life would be, white dress, Prince Charming who would carry you away to a castle on a hill. You would lie in bed at night and close your eyes and you had complete and utter faith. Santa Claus, the Tooth Fairy, Prince Charming, they were so close you could taste them.. But eventually you grow up, one day you open your eyes and the fairy tale disappears. Most people turn to the things and people they can trust. But the thing is its hard to let go of that fairy tale entirely cause almost everyone has that smallest bit of hope, of faith, that one day they will open their eyes and it will come true."
pace vouă \/
pace vouă \/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)