Se făcea că-acu un an eram pretty lost. N-aveam nici cea mai vaga idee încotro mă duc sau care mi-e scopul. Ce știam era că am un milion de vise, dar nicio cale să le pun în practică. Sau așa credeam. După ce m-am îmbibat bine în sucul propriei prostii și după ce-am mai dat ultima rafală de răutăți, iată-mă, mai măricică decât am fost, cu experiența unui copil prostuț în spate, mai om decât puteam fi vreodată.
Începutul lui 2012 m-a prins tot confuză, așa cum îmi plăcea să fiu, tot copil, așa cum nu știam altfel, dar mai apoi, când și copacii au înflorit, mi-a înflorit și mie dorința de a fi altfel decât până atunci.
Apoi, pentru ca am vrut să ma uit în oglindă și să fiu într-adevăr mândră de mine, am învățaț mai multe decât niciodată, am transformat orice-a fost urât și greu în moment care m-a adus în prezent, fără a mai rememora niciodată măcar un minut de dinainte de ”acum” și am construit pe baza a ceea ce sunt, nu a ceea ce eram, persoana pe care-am vrut să o văd dintotdeauna în mine. Iar faptul că azi nu mă mai uit în jos, ci privesc sus, e cea mai mare realizare de până acum.
Acum știu că ”la revedere” e doar pe hârtie, nicidecum în suflet, că trebuie să iubești cu totul, nu doar cu sufletul, lăsând mintea sau trupul să uite de asta, că cei la care ții trebuie să știe asta din faptele tale, nu din propoziții cu iz de minciună. Acum știu că ”o să” e mai aproape decât cred, așteaptă la cotitură ca eu să fiu pregătită și că mintea mea a trecut de la a fi un dușman de temut, la cel mai bun prieten al meu. Acum știu că e mai simplu să te lași prins în mângâierea moale a lui ”și ce?” și dus cu pluta de ”trebuie să fac doar ce ma bucură pe mine”, dar prefer să merg drept către ce-mi doresc, fără ocolișuri cauzatoare de demotivare.
Sfârșitul lui 2012 m-a surprins având tot ce mi-aș putea dori, și încă mai mult: o groază de prieteni care ma iubesc și pe care îi iubesc, planuri care prind contur mai mult decât niciodată și mândria că mă pot numi, în sfârșit, cu capul pe umeri și picioarele pe pământ.
Am mai trăit încă un an după ce-am murit. N-a fost neapărat cel mai bun, dar cu siguranță a fost cel mai util dintre toți de pân' acum.
...and the best is yet to come.
pace.
ox
