Se uită în oglindă și vede doar imagini frumoase. Alege să fie o prințesă cu coroniță argintie și rochie de bal. Vede fata care ar vrea să fie. Pură. Frumoasă. Cea care nu a făcut nimic rău niciodată. Și cea care nu ar face. Care-și calcă pe inimă pentru ca cei din regatul ei să fie mulțumiți. Cea care, la sfârșitul zilei adoarme cu zâmbetul pe buze, pentru că știe că a făcut numai bine. Cea care nu ar omorî nici măcar o muscă și care ar purta războaie pentru cei pe care-i iubește. Fata cu pantofi aurii, care pășește calm pe holurile palatului, cu vântul suflându-i prin par.
Dar în final tot ca o vrăjitoare se simte, oricâte imagini frumoase ar privi în oglindă.
pace vouă \/
marți, 31 ianuarie 2012
vineri, 27 ianuarie 2012
OSIM
Nu ştiu cine a inventat cuvintele, cu siguranţă e tare mândru de el, fără să fie conştient că nu e o treabă chiar aşa de bună să poţi vorbi.
pace.
pace.
duminică, 22 ianuarie 2012
luni, 9 ianuarie 2012
All the things that I wish I had not said are played in loops 'till it's madness in my head.
Sunetul ambulanței se auzea din ce in ce mai aproape și, paradoxal, din ce în ce mai înfundat. Se simțea mai ușoară cu fiecare secundă...
”M-am regăsit în defectele lor, m-am înecat în amintiri frumoase și m-au resuscitat din haos.”
Alcool. Țipete. O farfurie zburătoare. Acasă.
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Simțea cum îi insufla viață.
”Am învățat să fiu puternică, să ascult mai mult uneori, să tac și să nu mai ascult deloc alteori. Să fac abstracție de orice. Să ascult She Will Be Loved întinsă pe podeaua rece. Să înțeleg lucruri pe care nu le pot explica. What next?”
Ușile s-au închis, au lăsat în urmă locul în care Craciunul își pierduse culoarea, zăpada, valoarea.
”I learned it the hard way!” a țipat cu furie printre lacrimi. Ochii goi erau îndreptați către felinarul de peste drum, în lumina căruia fulgii mari dansau pe o melodie tristă. ”Am încercat să te pierd în mulțime. Să mă pierd în mulțimea de oameni colorați, mincinoși, entuziaști, dar speriați. Dar în tot zumzetul ăla auzeam o inimă bătând cu putere. Bum. Bum. BUM!”.
O dimineață liniștită. Aproape că putea zări luminile care o înconjurau, deși avea ochii închiși și mintea-n altă parte, pictând dorințe despre care nici ea nu știa că există.
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Simțea cum îi insufla viață.
”Ești al meu. Fiecare centimetru pătrat de piele îmi aparține. Fiecare gând îl anticipez dinainte să se nască. Pot să ma joc așa cum doresc cu vorbele - tu oricum nu mă asculţi...”
Hai că e în regulă acum. Pune-i masca.
”I won this fight but I lost the war somehow.” Și atunci știa. Semnase un DNR.
pace vouă \/
”M-am regăsit în defectele lor, m-am înecat în amintiri frumoase și m-au resuscitat din haos.”
Alcool. Țipete. O farfurie zburătoare. Acasă.
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Simțea cum îi insufla viață.
”Am învățat să fiu puternică, să ascult mai mult uneori, să tac și să nu mai ascult deloc alteori. Să fac abstracție de orice. Să ascult She Will Be Loved întinsă pe podeaua rece. Să înțeleg lucruri pe care nu le pot explica. What next?”
Ușile s-au închis, au lăsat în urmă locul în care Craciunul își pierduse culoarea, zăpada, valoarea.
”I learned it the hard way!” a țipat cu furie printre lacrimi. Ochii goi erau îndreptați către felinarul de peste drum, în lumina căruia fulgii mari dansau pe o melodie tristă. ”Am încercat să te pierd în mulțime. Să mă pierd în mulțimea de oameni colorați, mincinoși, entuziaști, dar speriați. Dar în tot zumzetul ăla auzeam o inimă bătând cu putere. Bum. Bum. BUM!”.
O dimineață liniștită. Aproape că putea zări luminile care o înconjurau, deși avea ochii închiși și mintea-n altă parte, pictând dorințe despre care nici ea nu știa că există.
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Simțea cum îi insufla viață.
”Ești al meu. Fiecare centimetru pătrat de piele îmi aparține. Fiecare gând îl anticipez dinainte să se nască. Pot să ma joc așa cum doresc cu vorbele - tu oricum nu mă asculţi...”
Hai că e în regulă acum. Pune-i masca.
”I won this fight but I lost the war somehow.” Și atunci știa. Semnase un DNR.
pace vouă \/
marți, 3 ianuarie 2012
Wishing well.
Well, Well, Well.
Acum un an și 3 luni ma bucuram excesiv de mult pentru că cea mai mare dorință de până atunci urma să mi se îndeplinească. Pe 3 noiembrie aveam bilet spre Paris, aveam să petrec cele mai frumoase 5 zile în orașul pe care îl visasem de un milion de ori. Când am realizat că am biletul de avion și rezervarea la hotel nu am mai putut respira de fericire. O lună de zile nu am făcut decât să număr zilele și să fac planuri și să consult hărți care să mă ajute să îmi fac un itinerar cât mai stufos. A urmat drumul cu avionul și primul pas în Paris.
Mă bucur că am rememorat asta pentru că am realizat că uneori, nu foarte des, soarta îmi mai aruncă un os de care să mă bucur mai rău ca un copil.
Acum o ceva vreme am visat că ma uitam la Big Ben. Nu făceam nimic, doar mă uitam. Am intors privirea și m-am teleportat instantaneu la Pantheon în Atena. Când am întors din nou capul m-am trezit înapoi în Londra. Nu cred că am avut timp să realizez ce caut acolo și că e doar un vis.
Și da, am plătit zilele de bucurie bolnăvicioasă cu zile de tristețe și deprimare, dar știam că așa va fi și jur că a meritat! Pentru că acum sunt pregătită să fiu din nou incredibil de fericită.
pace vouă\/
Acum un an și 3 luni ma bucuram excesiv de mult pentru că cea mai mare dorință de până atunci urma să mi se îndeplinească. Pe 3 noiembrie aveam bilet spre Paris, aveam să petrec cele mai frumoase 5 zile în orașul pe care îl visasem de un milion de ori. Când am realizat că am biletul de avion și rezervarea la hotel nu am mai putut respira de fericire. O lună de zile nu am făcut decât să număr zilele și să fac planuri și să consult hărți care să mă ajute să îmi fac un itinerar cât mai stufos. A urmat drumul cu avionul și primul pas în Paris.
Mă bucur că am rememorat asta pentru că am realizat că uneori, nu foarte des, soarta îmi mai aruncă un os de care să mă bucur mai rău ca un copil.
Acum o ceva vreme am visat că ma uitam la Big Ben. Nu făceam nimic, doar mă uitam. Am intors privirea și m-am teleportat instantaneu la Pantheon în Atena. Când am întors din nou capul m-am trezit înapoi în Londra. Nu cred că am avut timp să realizez ce caut acolo și că e doar un vis.
Și da, am plătit zilele de bucurie bolnăvicioasă cu zile de tristețe și deprimare, dar știam că așa va fi și jur că a meritat! Pentru că acum sunt pregătită să fiu din nou incredibil de fericită.
pace vouă\/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)