All over again

as vrea sa fie primavara in fiecare zi. doar ca nu primavara asta.

mi-e dor de mine, asa cum eram mai demult, dispusa sa fac orice pentru cei la care tin, oricand pregatita sa fac tot ce-mi trece prin minte agatandu-ma de ideea ce o sa fie bine pana la urma. acum nu mai pot sa fiu asa, sau nu atat de usor. pentru ca toate s-au schimbat. m-am schimbat si eu, si cei care conteaza. usor-usor toate chestiile despre care am crezut ca nu se vor schimba dispar intr-un fel de ignoranta colectiva. ma surprind privindu-ma in oglinda, revazand toate imaginile pe care le-am observat de-a lungul timpului si intrebandu-ma care dintre ele a fost cea mai apropiata de realitate. sau poate toate erau realitate la momentul respectiv. ma simt straina in casa mea, pe scaunul meu de la calc, in cada plina cu spuma. chiar simt ca nu apartin in niciuna dintre lumile pe care le frecventez.

de ce oare neglijam lucrurile importante din viata? de ce trec zile intregi fara sa observam ca au disparut floricelele din copaci, sau ca parcurile sunt invadate de un verde linistitor? n'ar fi greu sa ne oprim 2 secunde si sa observam lumea in care ne ducem traiul zilnic. s'ar putea chiar sa film uimiti de ce vedem.

de ce facem zilnic aceleasi lucruri cu un automatism demn de fabrica VW? cand am facut ieri ceva ce alataieri nu? acum mult timp. asta pentru ca e mai simplu sa traiesti in rutina decat sa simti un pic tremurul surprizei.

de ce nu toate merg bine pentru fiecare omulet care populeaza planeta asta? n'ar fi asa de greu daca totul ar rula exact asa cum trebuie, daca nu am mai plange ca ne'a murit pisica sau daca nu am mai avea nervi ca ne'am blocat in trafic. am putea contribui cu totii la acest "bine general" pentru ca pana la urma, fiecare dintre noi urmareste acest lucru. ah da, pentru ca binele meu este rau tau. da, uitasem!

de ce crestem si uitam sa ne bucuram de lucrurile care ne fac placere, in schimb ne lasam luati de valul varstei si preferam sa nu iesim din spatiul cunoscut? pentru ca siguranta e un sentiment absolut necesar, pentru ca de siguranta la 5 ani are grija mama, iar varste mai mari ne'o asiguram singuri si e al naibii de greu.

de ce topaim din greseala in greseala si ne afundam intr'un ocean de dezinteres?

multe 'de ce-uri" ar putea urma, dar stiu sigur ca raspunsurile intarzie sa apara, d'aia ma opresc aici.



pace vouă\/

A little too ironic

e cam k tekkenul ala pe care încercam să îl jucăm, cam ca versurile de la "mai știi" a lu' mărgineanu. adică nu pricep nimic. mai ştii cum cântam "ironic" în duet? sau cum filosofam pe dealul din tineretului. probabil că mai ştii, dar nu îţi mai pasă. şi aşa ajung să mă întreb ce se întâmplă cu dragostea adevărată? nu numai cu dragostea dintre prieteni, ci şi cu aceea care te face să nu dormi noaptea, să te întrebi ce să mai faci ca să fie bine... cum dispare? şi mai ales, de ce? când e prea târziu? că eu asta chiar nu ştiu niciodată, şi pentru mine "prea târziu" poate să fie şi mâine. da... a fost prea târziu dintotdeauna. ciudat e că m-am obişnuit să fii acolo, chiar dacă nu constant, măcar când am nevoie de tine, sau în rarele momente când ai tu nevoie de mine, şi acum totul s-a schimbat. încă nu am ajuns în punctul în care să conştientizez, pentru că eu, ca de obicei, evit. evit să mă gândesc, să încerc să înţeleg. eram obişnuită să număr zilele de când ai plecat, sau până te vei întoarce. acum număr zilele de când nu am vorbit. nu stiu de ce, sau cum ai putut face o asemenea alegere. recunosc, mi-ar fi plăcut să te aud măcar când îmi spui motivul pentru care suntem aşa. mi-ar fi plăcut să ştiu că acum aproape 7 luni te vedeam pentru ultima oară... mi-ar fi plăcut să fim ca înainte, să îmi citești gândurile... sper că niciodată nu o să ajungi să te pierzi pe drum, oricât de încurcat ar părea, pentru că sunt convinsă că o să laşi ceva, undeva, un semn în lumea asta, să se ştie că ai trecut p-acolo. trist e că, oricât m-am străduit, nu am fost niciodată de ajuns pentru tine. and it sucks. dar da, este ultima oară când scriu aici, despre asta, pentru că deja devine patetic.

pace vouă\/