marți, 3 aprilie 2012

I'd do it all over again, in a heartbeat.

Am scris postul ăsta plecând de la ideea că mi-am pierdut un bilețel dintre cele cu magnificele mele rezoluții pentru 2012, și încă nu reușesc să îmi dau seama: 1. care rezoluție lipsește și 2. cum a dispărut fără urmă. Sub birou nu e, prin sertare nu e, după unitate nu e. Efectiv s-a evaporat. Ciudat.

Niciodată nu te poți pregăti suficient pentru momentul în care pierzi pe cineva. Îți imaginezi, știi replicile tale, ale ei, ce va urma, cum te vei abține de la a ți se umple ochii de lacrimi, de la suspine, de la privit în ochii ei.

O să fii răutăcios, dur, convins că ce spui o va răni, că te va crede și te va urî pentru asta. Ai să fii trist că nu mai ești cine credeai sau cine vroiai să fii, că nu ai reușit să duci la capăt un vis atât de frumos, că nu mai ești al ei, că ”voi” e în poze și-n amintiri. În schimb, o să te uiți la ea pe furiș, o să îți aduci aminte prima dată când i-ai atins pielea și ai crezut că te-ai electrocutat, ultima dată când ți-ai trecut degetele prin părul ei, prima dată când te-a strâns de mână și ultima ciocolată pe care ați împărțit-o.

Și-apoi știi că e doar un vis urât și că nu te va lăsa să pleci. Sau speri. Speri că ea e cea cu care împarți iubirea adevărată la care ți-era rușine să recunoști că visezi. Că ea e cea care o să te pupe dulce pe frunte când o să ieși cu băieții, că ea o să fie cea lângă care te vei furișa înainte de răsărit, când te întorci, rușinat că ai vorbit cu o altă fată care te-a sărutat în grabă, la plecare. Ai să te uiți la ea cu teamă, cu milă... O să o mângâi pe părul împrăștiat pe pernă, ea o să zâmbească. O să se trezească buimacă, fericită că ai venit acasă, o să te sărute cum numai ea știe și o să te ia lângă ea în pat, mirosind a țigări, club și whiskey. Și-ai să taci, pentru că știi că asta ar vrea. Să taci. Și cum timpul le rezolvă pe toate, zice-se, peste 3 luni alegi să nu taci. Și atunci există mai multe finaluri, însă asta e pentru o altă zi.


Pot doar să îmi imaginez că cel mai frumos lucru pe care, dacă ești norocos îl poți auzi, este ”Chiar dacă aș ști cum se termină aș face-o din nou exact la fel!”. De-abia acum înțeleg ce înseamnă, de fapt.

pace.

Deea, lasă serialele, tu nu vezi că ești melodramatică?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu