miercuri, 23 noiembrie 2011

Thanksgiving.

Scriu pentru că uit. Pentru că mi-e frică de ziua în care o să dau peste ceva din trecut și nu o să îmi mai stârnească niciun sentiment. Și atunci o sa deschid blogul, caietele sau orice altceva unde mi-am lăsat o parte din suflet, și o să mă pregătesc pentru o avalanșă de emoții. Mi-e frică să nu ajung lipsită de vreun sentiment. Pentru fiecare frază scrisă aici, am șters alte 5 și, de fapt, am vrut să spun alte 3 lucruri, pe care, din fericire, nu le-am lăsat la vedere.

Și mi-am dat seama că o ard un picuț cam egoist, căci ieri am zis că sunt recunoscătoare pentru că sunt vie, ceea ce nu e adevărat. Sunt recunoscătoare pentru ceva mai mult de atât. Pentru că am cunoscut persoane cu care m-am potrivit din prima, la fix, ca două piese de puzzle... Acestea fiind zise, sunt mai recunoscătoare decât aș putea exprima în cuvinte pentru...

...persoana care mă face să simt că am un copil, că trebuie să o protejez, dar cu care sunt și cea mai răutăcioasă uneori. Habar nu aveam că o să putem să fim prietene atâta timp.

...persoana cu care la orice oră, fie zi sau noapte, pot să vorbesc toate aberațiile posibile și să mi se pună cele mai ciudate întrebări de genul ”Ce ai alege dintre...?”. Habar nu aveam că o să ajung să simt în cel mai pur mod că cineva ține la mine necondiționat.

...persoana care m-a învățat să fiu calmă, puternică și nebună, și pentru care, oricât timp ar trece de când nu am vorbit, o să fac orice stupizenie generatoare de zâmbete și fericire. Habar nu aveam că de data asta eu o să fiu cea care iubește necondiționat.

...persoana care mă va ajuta, cândva, să târăsc prin mijlocul sufrageriei cadavrul fostului pe care l-am ucis într-un acces de furie. Sau pe care o voi ajuta eu. :) Habar nu aveam că pot să mă potrivesc atât de bine cu cineva care e total opusul meu.

...persoana care mă binedispune întotdeauna, care e guru al meu în materie de modă și relații, și cu care e posibil să mor de râs la o cafea într-un bar de prin Romană. Habar nu aveam că o să ajung vreodată să am sentimentul că trăiesc în SATC.

...persoana cu care am o legătură mai presus de cuvinte, despre care știu în fiecare moment cum se simte, cu care am trecut prin cea mai diversă arie de sentimente. Habar nu aveam că pot să fiu atât de fericită.


...persoana cu care sunt cea mai sinceră, cu care beau cele mai bune cafele și cu care am discuțiile cele mai ”de corazon”. Habar nu aveam că o să găsesc pe cineva căruia să îi spun orice îmi trece prin cap.


...persoanele care m-au făcut, într-un ciudat fel, să fiu ceea ce sunt azi, tocmai prin comportamentul lor toxic. Habar nu aveam că o să ajung să fiu așa.



O să fiu recunoscătoare în fiecare zi pentru toate cele spuse mai sus. Și pentru tot ce va urma.

pace vouă \/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu