Masochiști

"Pain,you just have to ride it out,hope it goes away on its own,hope the wound that caused it heals.There are no solutions, no easy answers,you just breathe deep and wait for it to subside.Most of the time pain can be managed but sometimes the pain gets you where you least expect it.Hits way below the belt and doesn't let up.Pain, you just have
to fight through,because the truth is you can't outrun it and life always makes more. But..maybe we like the pain. Maybe we're wired that way. Because without it maybe we just wouldn't feel real. What's that saying? Why do I keep hitting myself with a hammer? Because it feels so good when I stop."

Și cam așa este. Normalitatea este frumoasă numai prin comparație cu anormalitatea. Normalitatea e banală până când ieși din ea, și atunci ai vrea din tot sufletul să te întorci acolo. Tocmai de'aia totul e așa cum e, pentru că nu apreciem absența durerii, fizice și psihice, pentru că vrem mereu să ieșim din banal, să facem ceva interesant, chiar cu riscul de a ne cauza durere. Și când doare nu știm ce să mai facem ca să nu mai fie așa. Atunci când nu ne doare, ni se pare totul plictisitor, monoton, dull. Până când începe să înțepe și ne gândim că am da orice să nu mai simțim asta. Și poate că e mai bine să ne doară din când în când, ca să cunoaștem sentimentul și data viitoare să nu mai greșim. Dar mereu doare cate ceva, oricât te'ai feri, oricât ai încerca să nu lași nimic să te 'atingă', mereu o să apară ceva cât de micuț care o să dezechilibreze balanta normalității. Întotdeauna când sunt răcită rău spun: ”după ce îmi trece o să apreciez mai mult momentul în care sunt sănătoasă, nu îmi curge nasul peste tot, și nu se învârte camera cu mine de la febră”, dar niciodată nu o fac. Pentru că așa sunt oamenii.

pace vouă\/