...şi mai ales de ce creştem? când am trecut de la "a cere prietenia" la relaţii bazate uneori exclusiv pe sex? Când am trecut de la criteriul "e draguţ?" la "are maşina marfă?". Şi de ce? La ce ne ajută? Când am ajuns să fim aşa superficiali? Asta e una dintre serile alea în care nu ma pot uita înapoi fără să îmi pară rau că am crescut, că suntem "noi" doar în mintea mea, că doar pozele ne mai aduc aminte de cum eram şi rareori suntem aşa cum ar trebui... adică impreuna. Când am ajuns să îmi petrec serile uitandu-mă la un film singură, eventual încercand să îmi amintesc tot felul de prostii fără un sens anume pentru ceilalţi, dar cu o importanţă aparte doar pentru mine? Nu-s neînţeleasă, doar că mi-e aiurea să las să vorbească acum gura fără mine (sau foarte "cu mine") când deja sunt un milion de kilometri imaginari între noi. Prefer să rememorez rar, dar intens şi să tac de fiecare dată cand nu ar trebui, pentru că aşa e mai bine.
"they try to fill my head with questions...they all doubt you, but I know you're real!"
"We're adults. When did that happen? And how do we make it stop?"
pace vouă\/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu