sâmbătă, 26 august 2017

De cealaltă parte a cerului

Am cunoscut multe feluri de dor. E dorul ăla care stă în ușă ca o piatră, o blochează și tot ce pot să fac e să lipesc urechea de ea și să ascult cu atentie ca să mă conving că încă e cineva pe partea cealaltă. E dorul ăla ușor, care vine și trece ca un val, dorul care apare doar când sunt liniștită și sincronizată cu sufletul, dorul care miroase a ploaie de vară și a vopsea umedă. E dorul ăla insistent și egoist, care îmi pune sângele în mișcare, care mă face să vreau să alerg, să caut, să cer. Se întamplă să iubesc fiecare dor în parte, să mă bucur că m-a ales sa îl intrupez și să îl transform în ce știu eu mai bine. Se întamplă să îl detest când nu mă lasa să dorm sau să respir.

De fiecare dată când zbor mă simt mai aproape de tine și parcă dorul se rarefiază. Se desface ca firele unei pânze, astfel încât reușesc să nu mai stau agațată de ea.

Când simt mirosul de tămâie din cădelniță se deruleaza în fața ochilor mei copilăria petrecută prin biserici. Tenisul, Scorpions,Tchaïkovski, cartofii prăjiti tăiați cubulețe, toate astea mă duc cu gândul la tine și uneori înflorește bucurie din acest gând, dar de tot atâtea ori îmi taie respirația și imi sugrumă sufletul. Nu durează mult. 15 secunde. Dar alea 15 secunde se simt ca o veșnicie. În care ești. 

Aș vrea să aud încă un "Ce faci, puișor?", încă o poveste interminabilă despre cine știe ce aventură nebună soră cu libertatea, aș vrea să te întreb despre vocația ta, să îți povestesc despre nuntă, despre planuri, despre nimicuri.

Trebuia să dansăm bălăngănit și amuzant împreună la nuntă, să te joci cu copiii mei, să mai treacă 20 de ani și să îți cumpăr baston. 


De-ar fi să fi învatat ceva de la dor, e faptul ca puține lucruri sunt cu adevarat importante. Am învățat să dau drumul lucrurilor, gândurilor, așteptărilor, planurilor. Și-am învățat, în sfarsit, să îmi fie dor frumos.

2.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu