Nu mi am imaginat cum e sa stau la cafeneaua de la parterul locului unde am lucrat, sa stau efectiv cu o cafea in mana, cu o carte sub nas si un zambet incontrolabil pe buze. Asociam cafeneaua asta cu munca, nervi, cifre, cappucinno cu jumatate de pliculet de zahar brun si alte cele. Acum este doar un loc in care m-am asezat sa beau o cafea si sa mai citesc 2-3 pagini din noua mea descoperire in materie de carti. Stiu ca nu va dura mult aceasta dolce vita, de aia sunt foarte recunoscatoare pentru ragazul de care am parte, pentru ca am loc de ganduri, pentru un pic de relaxare si  pentru timpul pe care il am ca sa trimit valuri de multumire, dinspre mine catre Universul care-mi (va) trimite toate semnalele de care am nevoie.

Asta e momentul in care multe dintre intrebarile pe care le pusesem pe silent atata timp au curaj sa se revolte si sa se perinde sfidatoare prin mintea mea...

Dand la o parte bagajul genetic, social si emotional pe care-l port de la a mea familie, cine sunt eu?
Ce fac cu drag, si-as face si pe gratis si pe 100000000 HUF?
Care sunt valorile care stau la baza existentei mele?
Ce aduc in vietile celor care ma cunosc?
Care e cel mai mare vis?
Cum am ajuns sa fiu cea care sunt?
Cum o sa fac sa-mi las amprenta in lume, sa o fac un loc macar putin mai bun?
Care e cea mai mare frica a mea?
Ce nu as face niciodata?
Care sunt limitele mele?
Care e destinatia mea, daca am una?
Care sunt calitatile mele? Dar atitudinile pe care vreau sa mi le cresc in suflet si-n minte?
Ce caut in lumea asta?
Care mi-e scopul?
De ce fac ceea ce fac?
Ce sta in spate actiunilor mele? Dar in spatele reactiilor? Si in spatele gandurilor?

Raspunsul meu la toate acestea e momentan linistea pe care o port in suflet. Evident, nu e de ajuns, insa stiu sigur ca il voi afla.

Iar fetele cunoscute care se lumineaza in prezenta mea ma fac sa sterg din cap orice asociere cu aceasta cafenea si sa pictez in locul ei povesti, rasete, planuri, vise si proiectii.

Exact acum, rememorand toate astea, cu "The Scientist" in urechi, cu pielea de gaina, pe balconul noului barlog gol si (inca) murdarel, sunt fericita.

Pace \/