Cap ou pas cap?

Sophie!
A reinceput jocul
Fericirea pura.
Minunat!
Era mai bun ca orice.
Mai bun ca orice drog, ca heroina, cocaina, fitz, joint, shutz, sniff, pete, gunja, marihuana, cannabis, beue, peyole, buvalle, racine, LSD, extasy,
Mai bine ca sexul, felatia, 69, masturbarea, Kama Sutra..
Mai bun ca untul de arahide
Mai bun ca trilogiile George Lucas, sfarsitul lui “2001″,
Marylin, Schtroumfeta, Lara Croft,
Naomi Campbell
Jimmy Hendrix, Neil Armstrong pe luna
plimbarea lui Mos Craciun,
decat Bill Gates,
transele lui Dalai-Lama,reinvierea lui Lazar
decat colagenul de pe buzele Pamelei Anderson
decat Woodstock, petrecerile rave cele mai orgasmice,
decat apararea lui Sade, Rimbaud, Morrison si Castaneda
Mai bun decat libertatea
Mai bun decat viata

Un film frumos, văzut prin ochii unei puştoaice, pe atunci, şi al unei semi-femei, acum. Un film care mi-a ramas în minte într-un mod foarte ciudat. Sophie şi Julien, doi copii frumuşei, dar cam dezaxaţi, care se iubesc într-un fel aparte. Iubirea platonică, prietenia, nebunia cauzată de iubire, gelozia, tinereţea şi greşelile, dragostea vecină cu nebunia şi în cele din urmă regăsirea şi liniştea sunt etapele pe care le parcurg, evident nu în ordinea asta. Îşi tot răstălmăcesc vieţile cu întrebarea “Cap ou pas cap?“, al cărei răspuns este invariabil “Cap!Bien sûr!“.

Jeux d'enfants.

pace vouă\/