"Unele lucruri se întamplă cand te aştepţi mai puţin. Atunci când chiar nu mai speri că situaţia se va schimba. Atunci când nu mai crezi în nimic. Se întamplă lucruri extraordinare atunci când nu te mai concentrezi atât de mult pe îndeplinirea lor. Unele dorinţe se îndeplinesc exact când trebuie şi cel mai bun lucru pe care îl poţi face e să bei o bere şi să te bucuri cât poţi de mult că visele chiar devin realitate uneori.
Şi atunci nu ştii ce să faci ca să se vada că eşti fericit. Că eşti mai fericit decât ai fost în ultima vreme. Atunci, fiecare zi în care ai plâns sau ai fost trist din cauza aia o sa pară scurtă, iar ziua de dinaintea îndeplinirii o să para mai lungă ca oricare alta."
Asta era acum un an. Iar acum, când cea mai longevivă dorinţă dintotdeauna se va îndeplini în mai puţin de o lună, nu îmi vine să cred. Tot beau beri în cinstea acestui lucru şi în continuare nu-mi pare real deloc. Asta înseamnă... ori că nu am băut destule beri, ori că nu mi-am dorit destul de mult, ori că mi s-a părut atât de utopic încât nu a trecut niciodată de la dorinţă pusă când suflu în lumânări la dorinţă vizualizată cu ochii minţii.
Cred că pot să număr pe degete momentele în care am fost atât de retardat de fericită. Şi ar fi... la festivalul berii în vara 2004 când am ştiut că "va fi a mea ", la concertul Reamonn, înainte de admiterea la sociologie şi în toată toamna anului 2009. Aşa că e tare nepreţuită senzaţia asta pentru mine. Ca şi cum NIMIC din lumea asta nu mă poate supăra, ca şi cum orice lucru e uşor, ca şi cum totul e realizabil dacă îmi doresc cu adevărat. Din păcate, mai ştiu că fiecare moment în care am fost atât de fericită a fost urmat de momente al naibii de dubioase, triste sau stupide. De fapt, asta e valabil pentru toţi, fiecare minut de bucurie e răsplătit cu ore întregi de urlat la pereţi. Evident, mă îndoiesc profund de zicala aia cum că "merită". Aşa că întrebarea mea e "ce naiba urmează?"... Iar răspunsul este... tot. Mă pot pregăti serios pentru ziua în care o să răscumpăr seara asta de fericire sau mă pot bucura fără alte "second thoughts". Pregătirea ar însemna să stric încet bucuria, cu gânduri pesimisto-morbido-dubioase, care încet să facă treaba asta să para o porcarie puerilă.
Oricum, sentimentul asta îl simt odată la câţiva ani, aşa că o să aleg a doua variantă şi o să îl îmbrăţişez cu fiecare os capabil să se mişte. :D
pace vouă\/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu