..make things hard as fuck.
pace vouă \/
Se afișează postările cu eticheta Snow Patrol. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Snow Patrol. Afișați toate postările
duminică, 22 ianuarie 2012
duminică, 22 mai 2011
Open Your Eyes
Mare bucurie este asta, să aflu că încă mă mai pot pune în posturi mai mult sau mai puţin necunoscute mie.
Niciodată nu mi-am dat seama mai clar decât acum, cât de important e să iubeşti, indiferent dacă relaţia se termină sau nu. E aşa de complicată chestia asta că mi-e greu să am aceeaşi părere 2 zile la rând. Azi spun că poţi să iubeşti pe cineva pentru totdeauna, chiar dacă el e omul "de ieri", mâine spun că nu există "totdeauna" şi că trebuie să ne bucurăm că moşul ăla cu sfarşitul lumii n-a avut dreptate. Şi asta e valabil pentru toate soiurile de dragoste, fie ele generatoare de fluturi în stomac sau de prietenii sincere. Cred că orice iubire, rezultată dintr-o relaţie trecută, prezentă sau dintr-o prietenie la fel, te fac să te cunoşti mai bine. Ştii ce-ai admirat la omul ăla, ce te-a făcut să te simţi mai puternic atunci când erai cu el, fie că a fost un zâmbet, un reply cu conţinut sarcastic la adresa vieţii sau o schimbare de subiect. Mai apoi, poţi face asta tu pentru tine, şi în viziunea mea lucrul ăsta te face puternic chiar şi atunci când eşti singur şi un reply nu e la îndemână.
Nu ştiu de ce oamenii plâng când se despart. Mă rog, mă pot gândi la un zilion de motive... probabil primul fiind frica. Dar dacă am sta 3 secunde să raţionalizăm, am realiza că nu există niciun motiv să plângem. Frica o să dispară, în timp, şi o să lase loc bucuriei că a existat cândva, cineva care era totul pentru tine. O să îţi aduci aminte cu plăcere că atunci nu ţi-era teamă de nimic, că dacă te lua de mână nu ştiai decât că o să fie bine, că o să vrei să fii mai bun doar ca să mai puteţi rămâne încă o zi împreună. Şi ce dacă-ţi ştie parfumul? Şi ce dacă ştie când e ziua ta de naştere sau că urăşti untul? Azi ai alt parfum, chiar dacă ziua ta e tot atunci şi untul îţi e la fel de antipatic.
E simplu să spui că iubeşti pe cineva. De fapt, e simplu chiar să iubeşti. Greu e să ai grijă ca sentimentul ăsta să nu se întoarcă împotriva ta sau a celuilalt. Aia e buba. Pentru că realitatea e mult prea departe de ce universuri paralele zburdă într-o minte de om.
Şi când o să îţi dai seama că iubirea nu se pierde niciodată, ci că ramâne acolo, ca o mărturie a ceea ce ai fost, o să zâmbeşti şi o să ai curaj să redevii optimist şi romantic.
Deci... azi cred că nu există "totdeauna", nici "nu te mai iubesc". Există doar ideea că ai fost fericit, că esti norocos pentru că a fost aşa şi că întotdeauna ceea ce urmează trebuie să fie mai bun decât orice altceva a trecut deja. Că altfel o să vrem să tot vină moşi cu presentimente apocaliptice. Azi cred că cel mai bine e să fii fericit cu prezentul, să iei tot ce-a fost mai devreme de ieri ca pe o bucurie şi să visezi la viitor. Azi cred că lucrurile se întamplă dintr-un anume motiv şi că "random" e doar definiţia a ceva ce nu înţeleg, încă. Azi cred că fericirea o construieşti din bucăţele şi că o poţi pierde la cea mai mică greşeală. Azi cred că socoteala de-acasă nu se potriveşte mai niciodată cu cea din târg. Azi cred că orice spui poate şi va fi luat înapoi cândva, cumva, pentru moment sau pentru totdeauna, cu bună-ştiinţă sau nu. Şi nu ma deranjează absolut deloc.
pace vouă \/
*Snow Patrol - Open Your Eyes*
Niciodată nu mi-am dat seama mai clar decât acum, cât de important e să iubeşti, indiferent dacă relaţia se termină sau nu. E aşa de complicată chestia asta că mi-e greu să am aceeaşi părere 2 zile la rând. Azi spun că poţi să iubeşti pe cineva pentru totdeauna, chiar dacă el e omul "de ieri", mâine spun că nu există "totdeauna" şi că trebuie să ne bucurăm că moşul ăla cu sfarşitul lumii n-a avut dreptate. Şi asta e valabil pentru toate soiurile de dragoste, fie ele generatoare de fluturi în stomac sau de prietenii sincere. Cred că orice iubire, rezultată dintr-o relaţie trecută, prezentă sau dintr-o prietenie la fel, te fac să te cunoşti mai bine. Ştii ce-ai admirat la omul ăla, ce te-a făcut să te simţi mai puternic atunci când erai cu el, fie că a fost un zâmbet, un reply cu conţinut sarcastic la adresa vieţii sau o schimbare de subiect. Mai apoi, poţi face asta tu pentru tine, şi în viziunea mea lucrul ăsta te face puternic chiar şi atunci când eşti singur şi un reply nu e la îndemână.
Nu ştiu de ce oamenii plâng când se despart. Mă rog, mă pot gândi la un zilion de motive... probabil primul fiind frica. Dar dacă am sta 3 secunde să raţionalizăm, am realiza că nu există niciun motiv să plângem. Frica o să dispară, în timp, şi o să lase loc bucuriei că a existat cândva, cineva care era totul pentru tine. O să îţi aduci aminte cu plăcere că atunci nu ţi-era teamă de nimic, că dacă te lua de mână nu ştiai decât că o să fie bine, că o să vrei să fii mai bun doar ca să mai puteţi rămâne încă o zi împreună. Şi ce dacă-ţi ştie parfumul? Şi ce dacă ştie când e ziua ta de naştere sau că urăşti untul? Azi ai alt parfum, chiar dacă ziua ta e tot atunci şi untul îţi e la fel de antipatic.
E simplu să spui că iubeşti pe cineva. De fapt, e simplu chiar să iubeşti. Greu e să ai grijă ca sentimentul ăsta să nu se întoarcă împotriva ta sau a celuilalt. Aia e buba. Pentru că realitatea e mult prea departe de ce universuri paralele zburdă într-o minte de om.
Şi când o să îţi dai seama că iubirea nu se pierde niciodată, ci că ramâne acolo, ca o mărturie a ceea ce ai fost, o să zâmbeşti şi o să ai curaj să redevii optimist şi romantic.
Deci... azi cred că nu există "totdeauna", nici "nu te mai iubesc". Există doar ideea că ai fost fericit, că esti norocos pentru că a fost aşa şi că întotdeauna ceea ce urmează trebuie să fie mai bun decât orice altceva a trecut deja. Că altfel o să vrem să tot vină moşi cu presentimente apocaliptice. Azi cred că cel mai bine e să fii fericit cu prezentul, să iei tot ce-a fost mai devreme de ieri ca pe o bucurie şi să visezi la viitor. Azi cred că lucrurile se întamplă dintr-un anume motiv şi că "random" e doar definiţia a ceva ce nu înţeleg, încă. Azi cred că fericirea o construieşti din bucăţele şi că o poţi pierde la cea mai mică greşeală. Azi cred că socoteala de-acasă nu se potriveşte mai niciodată cu cea din târg. Azi cred că orice spui poate şi va fi luat înapoi cândva, cumva, pentru moment sau pentru totdeauna, cu bună-ştiinţă sau nu. Şi nu ma deranjează absolut deloc.
pace vouă \/
*Snow Patrol - Open Your Eyes*
luni, 24 august 2009
Colţuri
Un colţ de Dristor cu lumină albastră care pătrunde prin efracţie în camera mea şi care arată sinistru iarna din cauza copacilor dezgoliţi, dar îşi ia revanşa primăvara, cand crengile îndoite de greutatea florilor roz îmi ating usor fereastra- ăsta e singurul lucru constant din viaţa mea. Constant şi totuşi lipsit de orice urmă de monotonie.
Un colţ de Rai e Vama în verile caniculare, cand o bere rece pe plajă e singurul lucru care te mai ţine in viaţă. Păcat că e atât de rară placerea de a mă lăsa pentru cateva momente în voia valurilor.
M-am săturat să vreau să fac liste cu ce e bine şi ce e rău, să vreau să trec pe o foaie avantajele şi dezavantajele. Vreau la mare, să îmi spele mintea păcătoasă. Să văd totul într-o lumina nouă. Să mai ascult Placebo pe un cataroi, lângă mare şi să suspin linistită cu gândul la tot ce-a fost frumos şi nu numai. Vreau să merg singură la Paris şi să descopăr străzile din toate visele mele, să admir toate luminile pe care mi le-am imaginat. Vreau să fac pluta, cu urechile în apa şi să aud numai clipocitul lin al mării. Vreau să merg la un concert extraordinar, unde să simt că se cantă numai pentru mine, să fredonez din suflet o melodie preferată, alaturi de alte mii de persoane de care mă leagă numai piesa aia. Vreau să beau o cafea tare şi să fac o noapte albă în care să găsesc răspunsurile pentru întrebările mele. Mă enervează sentimentul ăsta că lumea a început cu tine. Că o să apari în cărţile de istorie ca fiind posesorul celui mai vechi ciolan găsit vreodată printre ruinele unui oraş părăsit. Sigur o să apari în cartea MEA de istorie. Interesant. Am raportat întotdeauna lumea la ce am trăit alături de tine şi de fapt nici nu s-ar fi putut altfel. Totusi, mai mult de un sfert din viata ar trebui sa inseamne ceva. O să te caut în toţi oamenii pe care îi ştiu şi pe care-i voi întâlni, o să te strig de fiecare dată când o să imi fie frică, o să te caut prin pat în fiecare seară, o să fii prezent la toate evenimentele importante din viaţa mea, chiar dacă poate doar în gândul meu. Ai fi prima persoană pe care aş salva-o de la moarte pentru că stiu că vei schimba lumea într-un fel în care nimeni altcineva n-ar putea. Îţi datorez mult din ceea ce sunt acum. Şi tu mie la fel. Tu eşti şi oul şi găina.
Totuşi... nu mai ştiu ce vreau. Dacă te vreau pentru că te iubesc, sau pentru că imi faci bine, pentru nopţile în care dorm cu tine, lângă tine, pentru tine. Nu mai ştiu daca vreau sa fii cu mine pentru zilele în care visam să stam într-o casă cu gard viu şi coteţ de căţel, sau dacă vreau să fii cu mine tocmai pentru că dacă nu ai mai fi, aş realiza în ce hal am greşit şi ar fi primul eşec cu adevarat major din existenţa mea interesantă. Poate că vreau să fiu cu tine pentru că ăsta a fost gândul care m-a însoţit permenent în ultimii ani, fără să mai fiu atentă dacă chiar trebuie să fie aşa, sau e doar o ambiţie prostească. Nu mai ştiu dacă te iubesc. Şi mă enervează! Dacă pe tine nu te-am iubit cu adevarat, atunci ce naiba e iubirea de fapt?
'...light up, light up, as if you have a choice'
Un colţ de Rai e Vama în verile caniculare, cand o bere rece pe plajă e singurul lucru care te mai ţine in viaţă. Păcat că e atât de rară placerea de a mă lăsa pentru cateva momente în voia valurilor.
M-am săturat să vreau să fac liste cu ce e bine şi ce e rău, să vreau să trec pe o foaie avantajele şi dezavantajele. Vreau la mare, să îmi spele mintea păcătoasă. Să văd totul într-o lumina nouă. Să mai ascult Placebo pe un cataroi, lângă mare şi să suspin linistită cu gândul la tot ce-a fost frumos şi nu numai. Vreau să merg singură la Paris şi să descopăr străzile din toate visele mele, să admir toate luminile pe care mi le-am imaginat. Vreau să fac pluta, cu urechile în apa şi să aud numai clipocitul lin al mării. Vreau să merg la un concert extraordinar, unde să simt că se cantă numai pentru mine, să fredonez din suflet o melodie preferată, alaturi de alte mii de persoane de care mă leagă numai piesa aia. Vreau să beau o cafea tare şi să fac o noapte albă în care să găsesc răspunsurile pentru întrebările mele. Mă enervează sentimentul ăsta că lumea a început cu tine. Că o să apari în cărţile de istorie ca fiind posesorul celui mai vechi ciolan găsit vreodată printre ruinele unui oraş părăsit. Sigur o să apari în cartea MEA de istorie. Interesant. Am raportat întotdeauna lumea la ce am trăit alături de tine şi de fapt nici nu s-ar fi putut altfel. Totusi, mai mult de un sfert din viata ar trebui sa inseamne ceva. O să te caut în toţi oamenii pe care îi ştiu şi pe care-i voi întâlni, o să te strig de fiecare dată când o să imi fie frică, o să te caut prin pat în fiecare seară, o să fii prezent la toate evenimentele importante din viaţa mea, chiar dacă poate doar în gândul meu. Ai fi prima persoană pe care aş salva-o de la moarte pentru că stiu că vei schimba lumea într-un fel în care nimeni altcineva n-ar putea. Îţi datorez mult din ceea ce sunt acum. Şi tu mie la fel. Tu eşti şi oul şi găina.
Totuşi... nu mai ştiu ce vreau. Dacă te vreau pentru că te iubesc, sau pentru că imi faci bine, pentru nopţile în care dorm cu tine, lângă tine, pentru tine. Nu mai ştiu daca vreau sa fii cu mine pentru zilele în care visam să stam într-o casă cu gard viu şi coteţ de căţel, sau dacă vreau să fii cu mine tocmai pentru că dacă nu ai mai fi, aş realiza în ce hal am greşit şi ar fi primul eşec cu adevarat major din existenţa mea interesantă. Poate că vreau să fiu cu tine pentru că ăsta a fost gândul care m-a însoţit permenent în ultimii ani, fără să mai fiu atentă dacă chiar trebuie să fie aşa, sau e doar o ambiţie prostească. Nu mai ştiu dacă te iubesc. Şi mă enervează! Dacă pe tine nu te-am iubit cu adevarat, atunci ce naiba e iubirea de fapt?
'...light up, light up, as if you have a choice'
Abonați-vă la:
Postări (Atom)