Happiness Loves Company

You're the one who's always choking Trojan
You're the one who's always bruised and broken...

Din ce în ce mai tare. Din ce în ce mai clar. Fiecare fir de mătase mă înconjoară și mă îmbrățișează. Mi-e cald. Înima îmi bate din ce în ce mai tare. O mie de gânduri duc o luptă acerbă să ajungă în fața publicului. Nu mi-e somn, nu mi-e foame. Mâinile mele sunt acoperite de mici diamante mai strălucitoare decât orice altceva am văzut vreodată.
 
Sleep may be the enemy
But so's another line...

Propozițiile pe care se șoptești se scriu în fața ochilor mei, dar nu le înțeleg. Cu ochii închiși revăd fiecare zâmbet pe care l-am câștigat vreodată. Sorb încă odată din sucul de portocale. E rece. Mult prea rece. Încep să merg ușor către casa ei. Nici nu îmi dau seama cât de repede am început să alerg. În 5 minute sunt acolo unde-am văzut-o și ultima oară.

It's a remedy
You should take more time...

Cu mâinile lipite de geamul rece, cu fulgii de zăpadă încurcați în păr și cu sufletul făcut ghem, mă uit la ea. E exact așa cum mi-o aminteam - veselă, agitată, colorată. Soarbe nervos dintr-o sticlă de bere. Și-a schimbat țigările. I-a zâmbit cu un aer copilăresc. El a trecut pe lângă ea, iar cu mâna stângă i-a atins plictisit părul. N-o să-mi mai zâmbească mie prea curând... sau poate niciodată. 

A șters cu un aer abătut aburii de pe geam, a privit către ei încă odată, s-a întors cu spatele, iar zăpada a scârțâit sub bocanci. 


...................................................................................................................................................................

- Matei, revino-ți, e timpul să mergem acasă.

Anatomia unui sarut.

"In the hospital, we see addiction every day. It's shocking, how many kinds of addiction exist. It would be too easy if it was just drugs and booze and cigarettes. I think the hardest part of kicking a habit is wanting to kick it. I mean, we get addicted for a reason, right? Often, too often, things that start out as just a normal part of your life at some point cross the line to obsessive, compulsive, out of control. It's the high we're chasing, the high that makes everything else fade away."

True. Cu toţii suntem dependenţi de ceva. Fie că e acel cineva care te face să zâmbeşti incontrolabil atunci când pur şi simplu se uită la tine cu o privire senină...fie că e ciocolata sau ingheţata care te transpune în primii cei mai frumoşi 10 ani din viaţa ta. Şi poate singurii. Eu sunt dependentă de fericire şi o găsesc într-o melodie, într-o savarină sau într-un episod din Grey. Fericirea e ceva ce se găseşte atât de greu şi durează atât de puţin încat nu am cum să nu mă întreb de ce oamenii pun atâta preţ pe un lucru atât de rar. Poate tocmai de-aia. Sunt dependentă de ţigari. Pentru ca vreau, pentru că îmi plac şi pentru că, deşi poate sună stupid, mă fac sa mă simt completă. Fac un moment enervant, sau plăcut să fie şi mai important. Şi sunt câteva ţigări fumate de-a lungul timpului pe care le ţin minte cap-coadă. Sunt dependentă de viaţă, de momentele alea în care simt că nu mai pot repsira de plâns, de zilele în care zac la soare fără să am nimic de făcut, de secundele în care mă simt inteligentă, sau de minutele în care stau şi mă uit cu gura căscată la cineva care mi-a dovedit că nu ştiu aproape nimic.

"The thing about addiction is, it never ends well. Because eventually, whatever it is that was getting us high, stops feeling good, and starts to hurt. Still, they say you don't kick the habit until you hit rock bottom. But how do you know when you are there? Because no matter how badly a thing is hurting us, sometimes, letting it go hurts even worse."


pace vouă\/