High Hopes

Și pentru că sharing is caring e un principiu pe care-ncerc să-l respect... enjoy!

     Things I’ve Learned In My 20s

1. You’re going to lose touch with a lot of your friends. With some people, it will be expected but with others it will feel like a punch to the stomach. No friendship is truly safe in your twenties. You’re undergoing so many personal and professional changes that there’s bound to be some casualties along the way. Don’t worry though. You’ll end up with the ones that matter. If someone’s no longer in your life, it’s for a reason.
2. You’ll be jealous of everyone who’s more successful than you. That’s okay. Just transfer that jealousy into something productive, like working really hard so you can one day eclipse them and make them feel jealous of YOU.
3. You’ll question every decision you make and never feel completely certain that you made the right choice. It’s pointless to wonder though. You’re here now so you might as well make it be the right decision.
4. You’re going to give your heart to a few people who don’t deserve it. Then, one day you’ll come to your senses and ask them to give it back.
5. You’ll see your parents get older. You’ll come home during Christmas break and see new lines developing on their faces. One day it’ll just hit you that your parents are old and going to die. There’s nothing you can do about it, besides treat them with kindness and visit as much as your budget permits.
6. You’ll have a boss who makes you feel like you’re nothing. It doesn’t have to be in a Devil Wears Prada way. The cruelty can be much more subtle. Don’t let them get to you though. They have no idea who the hell you really are and you’re probably going to have their job someday so…
7. You’re going to puke in public. It’s fine. No one cares. Just puke.
8. You’ll know how to make twenty dollars last an entire week because you spent almost all of your paycheck on groceries at Whole Foods and drunk cab rides. This lesson in frugality will serve you well.
9. You’re going to betray your convictions. You’re going to feel shame. You’re going to continue to put yourself in situations that aren’t good for you. And then, slowly but surely, it will become less frequent. It might not ever go away completely but it won’t be as bad. In the meantime, stop shame spiraling about it. It gets you nowhere.
10. Loving yourself is hard. Hating yourself is harder.
11. You’re going to hook up with someone who you would never touch in the daylight sober. Just don’t freak out too much about it. Consider it to be your good deed for the day.
12. You’re going to have people in your life who are toxic. They may say that they love you, they may say that they have your back, but they don’t. Get rid of them.
13. You’ll have moments with someone that are so intense, it’ll feel like you’ve been electrocuted back to life. You’ll hold on to these moments for a long time. They’ll give you hope when you’re going through the motions.
14. You’ll always care about your first love. That doesn’t make you crazy, it just makes you human. When relationships end, it’s not so cut and dry. You carry everyone you’ve ever loved into every relationship thereafter.
15. You’ll realize that the Internet can be a cruel son of a bitch but, you know, www.whatever.com.
16. So much of what you think matters doesn’t actually matter at all. It’s kind of rude. Like, thanks for making me believe in things that are ultimately so inconsequential, you jerk.
17.  You’ll treat someone terribly. Whether it to be a lover or your friend, there’ll be someone whose feelings you take for granted. We focus too much on whether or not someone is hurting us. The reality is that we might actually be the one who’s hurting someone.
18. Doing “grown-up things” doesn’t make you a grown up. Shopping for housewares, buying a plant, embracing domesticity — these things don’t create maturity. If you’re still a baby who hasn’t figured things out, you’ll remain a baby, no matter how many times you pay your rent on time.
19. Don’t force yourself into loving anyone. If it’s not working in the beginning, it’s probably not going to work ever.
20. You are so lucky to have everything that you have. Stop crying about an unreturned text message and get some perspective.

pace.

via.

Spectrum

O serie de nepotriviri perfecte, fumul de la țigară blocat în gât, amestecat cu niște cuvinte aparent alese aleator și surpriza de a vedea o altă imagine decât cea la care se așteptau.

Undeva, într-un moment în care ei sunt exact ca separarea între mare și cer, într-o dimineață caldă de vară. 

A așteptat ca visele să îl prindă din urmă și-apoi a urmat cea mai frumoasă realitate din câte-au fost.

Un moment în care nisipul dintre mâinile lor e cel mai mare lucru pe care-l dețin.

Călătorii nesfârșite în imaginațiile sincronizate prin cel mai pur sărut.

Oboseala după o cursă mai lungă decât viața însăși.

Bucuria unui sfârșit  neașteptat.

Tristețea unui început perfect.

Oare.

pace.

Tongue Tied

Toți fugim după timp, după încă un moment împreună, după încă o ocazie să împărțim cafeaua și aceeași scrumieră. Din păcate, fuga după timp ne împedică să vedem cât de aproape suntem de ceea ce ne dorim, cât de simplu este să îl avem și mai ales, cât de ușor este să pierdem acest ,,ceva”. E foarte ,,la îndemână” să zici ,,mâine” fără să realizezi că mâine e mai departe decât crezi, mai periculos decât vrei și mai ușor de uitat decât ți-ai imaginat.

Ieri mi-am luat ,,la revedere” de la persoana pe care am admirat-o toată adolescența, cea care m-a făcut să vreau pentru prima dată să strălucesc, dar și cea în fața căreia am făcut nenumărate greșeli copilărești. Mi-a arătat cât de importante sunt cuvintele, cât de buni prieteni îți sunt cărțile și ce mult contează să știi cum să pui în vorbe ceea ce simți. Umorul, uneori negru, alteori absolut normal, stilul de a vorbi, aparent rece, dar cu inflexiuni care trădau dragostea pe care ne-o purta, toate astea ne făceau să o îndrăgim chiar mai mult, în ciuda faptului că se străduia să fie cât mai distantă. M-a făcut să vreau să fiu femeie, o femeie elegantă, ca ea, să fiu integră, diplomată, calmă, puternică. Ea a fost cea spre care arătam cu degetul când mă întreba cineva ce vreau să mă fac atunci când termin liceul. Din păcate, mi-am luat ,,la revedere” pentru totdeauna.

 Ieri mi-am luat ,,la revedere” de la cel care mă enervează cel mai tare, care mă face să vreau să fiu mai bună, mai deșteaptă, mai hotărâtă, cel cu care mă asemăn mai mult decât aș vrea să recunosc. Cel pe care simt că îl scap printre degete, care mă face să îmi fie frică de viitor, dar și cel care, paradoxal, mă face să fiu optimistă. M-a învățat să fac ceea ce iubesc acum cel mai mult, mi-a deschis calea către cea mai frumoasă abilitate pe care o am și a fost singura persoană care a stat în bătaia focului pentru mine, chiar dacă eram vinovată. A fost tot ceea ce și-a dorit cineva vreodată: o persoană care să te susțină și să te încurajeze chiar dacă ai greșit și șansele să ratezi sunt maxime. Spre el arătam cu degetul atunci când vârsta mea se scria doar cu o cifră și visam la ce voi ajunge atunci când voi putea purta tocuri. Din fericire, mi-am luat ,,la revedere” doar pentru puțin timp.


Ieri mi-am luat ,,la revedere” de la dragostea care m-a definit în ultimii ani și care o să fie o amintire frumoasă, a unei alte lumi în care am fost așa cum am vrut mereu sa fiu. Ieri am pus punct fără să urmeze imediat ,,și de la capăt”, fără să mai pot spera că, undeva, în timp și spațiu, lucrurile vor fi bune. Mi-am luat ,,la revedere" de la persoana care, atunci când am fost mai puțin ,,eu”, a fost acolo să spere că o să redevin ceea ce trebuie, chiar dacă realitatea era mai crudă decât ne-am fi dorit. Într-un univers paralel, în momentul ăsta, suntem cu siguranță mai grozavi decât oricine și mai frumoși decât toți.  Dar în acest univers am dat șansa viselor și fericirii să devină realitate într-un mod mai simplu decât o făceam până acum. De data asta mi-am luat ,,la revedere” pe timp nelimitat.

Ieri am pus pauză la cea mai specială relație de la simbioză încoace. Am adunat într-un folder tot ceea ce suntem, ceea ce am fost și ce nu vom mai fi și am pus deoparte, pentru momentul în care o să am curajul să fiu exact așa cum mă descrie: specială, unică, extraordinară. O îmbrățișare de care îmi era teamă și un ,,la revedere” timid au făcut distanța să pară de un univers, nu de mii de kilometri. Oricât m-am pregătit pentru asta, m-a luat prin surprindere și-am făcut ce știu eu cel mai bine: să tac. Dar știu că alegerile se fac pe sprânceană, cu inima în gât și cu o mie de speranțe și vise în suflet. De-aia sunt sigură că povestea nu se încheie și că va fi exact așa cum a început - o poveste de dragoste la distanță, în care doar gândul că e cineva acolo, dincolo de tastatură, dincolo de ecran și de avatar, cineva care tocmai pentru că e diferit te face să crezi că asemănările dintre eroii din cărți sunt cea mai mare minciună posibilă. De data asta mi-am luat ,,la revedere” pe o perioadă ce nu poate fi bifată în calendare.

Ieri, în ziua în care oamenii pleacă, am mai crescut un pic. Ieri m-am rătăcit încă puțin, dar de data asta nu sunt contra cronometru. Îmi dau tot timpul din lume.

Azi, în fața unui cafe latte cu miere, îmi imaginez viitorul, așa cum aș fi vrut să fie: perfect. “Aș putea să…” îmi fuge prin cap înaintea fiecărui verb care mă face să cred că sunt nebună de legat. Apoi, îmi imaginez viitorul așa cum ar putea fi, într-un mod realist, uman, imperfect. Nu mai plănuiesc exclusiv succese, ci mă pregătesc să eșuez în cel mai frumos mod. Nu mă sperie, nu mă face să trag draperiile și să aleg un serial în detrimentul realității, ci mă motivează, mă umple de bucurie și mă face să cred că abia aștept să spun ,,Acum un an...”. Azi refuz să am o inimă fragilă, să mă ascund într-un colț întunecat și rece al minții mele. Azi am mai crescut o zi.

Și pentru că deja mi-e dor de Grey, o să îmi aduc aminte de citatul care mi-e cel mai drag: The ties that bind us are sometimes impossible to explain. They connect us, even after it seems like the ties should be broken. Some bonds defy distance, and time, and logic. Because some ties are simply meant to be. 

pace.