O imbratisare calda.. un sarut pasional, sau un timid "te iubesc" spus la momentul potrivit.. o cafea intr'o dimineata de primavara, sau un coldrex cand raceala te-a rapus in cel mai mare stil.. sa fii cocolosit, sau lasat in pace.. sa taci si sa accepti orice decizie, oricat de dureroasa ar fi, pentru ca esti altruist, sau sa lupti pana cand nu mai ai nimic de spus, pana cand nu mai ai nicio alta arma in afara de privirea din care poate citi ca ai face orice pentru ea.. sa stai singur in miez de noapte rememorand toate lucurile care te-au facut sa o iubesti mai mult, sau sa dai telefoane disperate la rasaritul soarelui.. sa vii intr-o dimineata de vara, cand ea nu vrea sa te vada si sa ii vari pe gat declaratii, sigur fiind ca vrea sa le auda, sau sa nu mai suni niciodata pentru ca stii ca asa e mai bine.. sa iei decizia dureroasa pentru amandoi, dar rationala pentru tine, de a nu va mai vedea poate pentru un timp, poate pentru totdeauna, sau sa vrei sa o vezi in toate ipostazele: suspecta de nebunie temporara, fericita, plansa dupa un film "de fete", imbracata cu o pufoaica-gata sa se dea cu placa, goala la lumina slaba a unei lumanari-mai frumoasa ca oricand.. sa te lasi zidit in asfalt odata cu ea pentru ca ce e intre voi sa dureze pe vecie, sau sa ii lasi un bilet pe noptiera si sa dispari pentru totdeauna.. sa te lasi casapit in bataie sau sa o aperi atunci cand are nevoie de tine.. sa o surprinzi cu un trandafir lipit cu scotch pe geam si un biletel mai mult decat siropos, sau sa ii dai cea mai murdara si pricajita scoica de pe plaja pustie din luna mai.. sa ii oferi libertate cand are nevoie de ea sau sa te oferi pe tine atunci cand stii ca esti ceea ce o tine legata de realitate..
Sa te duci la un film "cu impuscaturi" pentru ca el e fanul numarul 1 al lui Vin Diesel, sau sa il cari dupa tine la o comedie romantica, cu printese si povesti care se termina cu "they lived happily ever after".. sa te lasi dusa de val la prima intalnire, sau sa astepti pana simti ca dorinta iti iese prin fiecare por.. sa te bibilesti 2 ore inainte de intalnire, sau sa il lasi sa te vada nemachiata, in prima dimineata de dupa.. sa ii scrii milioane de mesaje in care iti dezvalui nesiguranta, sau sa iti inchizi telefonul sperand ca poate'si face griji.. sa te visezi in rochie de mireasa, sau sa nu poti lua in considerare ca este "ultimul".. sa stai in casa cu perna in brate dupa prima cearta, sau sa te duci in club si sa dai pe gat un pahar in plus, adaugand printre dinti un "ce bou e".. sa ii spui "iubitule", "pui", "mitz", "gras", "schatz" sau orice alt diminutiv stupid pentru unii dar plin de semnificatie pentru tine, sau sa ii rostesti numele cu mandria pe care numai o fata care iubeste e capabila sa o simta.. sa il sustii din tribuna la meciul pe care-l joaca, sau sa stai acasa sa te gandesti ca iar te'a lasat balta pentru berea saptamanala cu baietii.. sa faceti o baie cu spuma, demna de un film siropos, sau sa arunci cu vaze si alte obiecte mai mult sau mai putin contondente dupa el..
Toate astea sunt imagini ale iubirii, asa cum o vedem noi-imagini desprinse din filme, din povesti si prea putin din experienta personala. Tot ce pot spune cu siguranta e ca iubirea e diferita pentru fiecare in parte, dar necesara pentru toti. E ca si cum am fi setati sa prindem un singur canal, cam asa e si cu iubirea, nu putem privi din perspectiva altuia, ci numai din a noastra. Putem judeca gresit sau putem crede ca nu mai are rost atunci cand chiar nu mai putem gasi picul acela de dragoste din viziunea celuilalt. Si daca as vrea sa am o putere supranaturala, mi-ar placea nu sa pot citi gandurile, sau sa fiu invizibila, ci sa pot intelege ceea ce acum, oricat as incerca, nu reusesc.
pace voua\/
marți, 27 octombrie 2009
Ploaie.
Ploua. Inspira melancolie. Sau mai bine zis inspir melancolie. M-am cam saturat de bla-bla-urile zilnice cu "o sa fie bine" si etc... Normal ca o sa fie! Numai ca problema se pune altfel... Pana o sa fie bine, o sa mai fim aceiasi oameni ca sa apreciem la fel binele? Sau o sa fim atat de schimbati incat poate nici nu o sa mai vedem cat de bine e? Ma-ntreb daca e doar in mintea mea, sau daca chiar suntem asa de buni prieteni cum spunem, sau cum cred/sper eu. Poate ca sucurile si concertele nu sunt de-ajuns. E tot un fel de sfarsit. O alta etapa, un alt an, un alt fel de inceput. Singurul plan era sa nu imbatranesc fara voi, sa fim mereu tampiteii cu relatii ciudate si chestii care s-au intamplat. Sa fim mereu noi, cei care ne facem griji unii pentru altii, cei care ne bucuram in momentele in care e cazul, sau cei care ne luam in brate cand ceva merge aiurea. Chiar daca ne-am certat, ne-am facut chestii dureroase, sau surprize placute, vreau sa le mai facem mult timp de-acum incolo. Pentru ca pe mine cel putin, toate astea ma fac sa fiu eu.
Vreau sa mai cred inca mult timp in lucrurile care sunt acum importante pentru mine, vreau sa mai visez seara la cai verzi pe pereti fara ca cineva sa imi spuna ceea ce stiu deja: ca dorintele mele nu se vor indeplini prea usor. Vreau sa fiu in continuare happy, shiny, lovable, sa astept cu bratele deschise zilele insorite care urmeaza. Vreau sa zambesc cu toti dintii, sa plang de fericire, sa vad un rasarit undeva la mare, cu un umar pe care sa pun capul, sa inchid ochii si sa vad in fata mea tot ce mi'am dorit. Vreau sa pun capul pe urmarul pe care visele pot sa devina realitate. Si nu doar acum, ci pentru totdeauna, chiar daca totdeauna inseamna mult timp, chiar daca totdeauna e presarat si cu altceva in afara de bucurie si dragoste. Nu vreau sa ma trezesc singura in lumea asta dubioasa, dar uneori am impresia ca e inevitabil. Am rabdare cu caru', dar vreau sa am si siguranta ca nu imi pun iluziile in niste maini care sunt neindemanatice. Pot sa imi asum riscul de a mai adormi trista doar daca am certitudinea ca nu e in zadar. Asta e una din zilele alea in care nu ma pot privi in oglinda, in care nu pot vedea adevarul asa cum este el. Asta e unul dintre momentele in care nu stiu unde mi'e locul si in care chiar nu mai pot vedea viitorul cum mi'l imaginam ieri.
De ce oare neglijam lucrurile importante din viata? De ce trec zile intregi fara sa observam ca au disparut floricelele din copaci, sau ca parcurile sunt invadate de un verde linistitor? N'ar fi greu sa ne oprim 2 secunde si sa observam lumea in care ne ducem traiul zilnic. S'ar putea chiar sa film uimiti de ce vedem.
De ce facem zilnic aceleasi lucruri cu un automatism demn de fabrica VW? Cand am facut ieri ceva ce alataieri nu? Acum mult timp. Asta pentru ca e mai simplu sa traiesti in rutina decat sa simti un pic tremurul surprizei.
De ce nu toate merg bine pentru fiecare omulet care populeaza planeta asta? N'ar fi asa de greu daca totul ar rula exact asa cum trebuie, daca nu am mai plange ca ne'a murit pisica sau daca nu am mai avea nervi ca ne'am blocat in trafic. Am putea contribui cu totii la acest "bine general" pentru ca pana la urma, fiecare dintre noi urmareste acest lucru. Ah da, pentru ca binele meu este rau tau. Da, uitasem!
De ce crestem si uitam sa ne bucuram de lucrurile care ne fac placere, in schimb ne lasam luati de valul varstei si preferam sa nu iesim din spatiul cunoscut? Pentru ca siguranta e un sentiment absolut necesar, pentru ca de siguranta la 5 ani are grija mama, iar la varste mai mari ne'o asiguram singuri si e al naibii de greu.
pace voua\/
Vreau sa mai cred inca mult timp in lucrurile care sunt acum importante pentru mine, vreau sa mai visez seara la cai verzi pe pereti fara ca cineva sa imi spuna ceea ce stiu deja: ca dorintele mele nu se vor indeplini prea usor. Vreau sa fiu in continuare happy, shiny, lovable, sa astept cu bratele deschise zilele insorite care urmeaza. Vreau sa zambesc cu toti dintii, sa plang de fericire, sa vad un rasarit undeva la mare, cu un umar pe care sa pun capul, sa inchid ochii si sa vad in fata mea tot ce mi'am dorit. Vreau sa pun capul pe urmarul pe care visele pot sa devina realitate. Si nu doar acum, ci pentru totdeauna, chiar daca totdeauna inseamna mult timp, chiar daca totdeauna e presarat si cu altceva in afara de bucurie si dragoste. Nu vreau sa ma trezesc singura in lumea asta dubioasa, dar uneori am impresia ca e inevitabil. Am rabdare cu caru', dar vreau sa am si siguranta ca nu imi pun iluziile in niste maini care sunt neindemanatice. Pot sa imi asum riscul de a mai adormi trista doar daca am certitudinea ca nu e in zadar. Asta e una din zilele alea in care nu ma pot privi in oglinda, in care nu pot vedea adevarul asa cum este el. Asta e unul dintre momentele in care nu stiu unde mi'e locul si in care chiar nu mai pot vedea viitorul cum mi'l imaginam ieri.
De ce oare neglijam lucrurile importante din viata? De ce trec zile intregi fara sa observam ca au disparut floricelele din copaci, sau ca parcurile sunt invadate de un verde linistitor? N'ar fi greu sa ne oprim 2 secunde si sa observam lumea in care ne ducem traiul zilnic. S'ar putea chiar sa film uimiti de ce vedem.
De ce facem zilnic aceleasi lucruri cu un automatism demn de fabrica VW? Cand am facut ieri ceva ce alataieri nu? Acum mult timp. Asta pentru ca e mai simplu sa traiesti in rutina decat sa simti un pic tremurul surprizei.
De ce nu toate merg bine pentru fiecare omulet care populeaza planeta asta? N'ar fi asa de greu daca totul ar rula exact asa cum trebuie, daca nu am mai plange ca ne'a murit pisica sau daca nu am mai avea nervi ca ne'am blocat in trafic. Am putea contribui cu totii la acest "bine general" pentru ca pana la urma, fiecare dintre noi urmareste acest lucru. Ah da, pentru ca binele meu este rau tau. Da, uitasem!
De ce crestem si uitam sa ne bucuram de lucrurile care ne fac placere, in schimb ne lasam luati de valul varstei si preferam sa nu iesim din spatiul cunoscut? Pentru ca siguranta e un sentiment absolut necesar, pentru ca de siguranta la 5 ani are grija mama, iar la varste mai mari ne'o asiguram singuri si e al naibii de greu.
pace voua\/
duminică, 4 octombrie 2009
Ziua perfecta
Decat sa fim tristi, hai mai bine sa desenam ziua perfecta!
Ora 8:00. Trezirea. Un zambet larg ma atentioneaza ca tocmai a inceput "My One Perfect day"! Pe masa, cafeaua cu mult lapte si o gramada de zahar. Un pahar de suc proaspat de portocale, un bol de cereale cu lapte la temperatura camerei, 2 tigari Pall Mall Lights si 3 biscuiti. Lenevit in bucataria coral(culoare) pana la 9 jumate.
Ora 10:00. Iesit din casa. O lumina puternica ma loveste in fata, e soarele care straluceste mai frumos decat in orcare zi. 27 de grade, palarie alba cu boruri mari, tricou lejer, blugi pana la genunchi si Conversi. Un aparat foto SLR rosu cu negru, cu un obiectiv de urmarit stelele cazatoare la gat(cu o greutate nu mai mare de 450 de grame!). Plimbat pe strazile semi-pustii si facut poze inspirate si foaaaarte colorate, care nu mai au nevoie de retusari in Photoshop. Oameni zambitori si prietenosi.
Ora 13:00. Pranzul- un picnic in parc, pe o paturica alba si moale, care contrasteaza puternic cu iarba verde... incredibil de verde! Tur de oras cu RATB'ul. Fara controlori!
Ora 15:00. Mers in gara si uitat la sinele de tren, la oamenii care vin si pleaca. Discutii filosofice.
Ora 16:00. Ploaie de vara. Alergat prin ploaie, alte poze, ras.
Ora 17:00. Curcubeu. Poze din nou. Mancat Milka M-Joy. Plimbat cu bicicleta prin parc. Lenevit pe aceeasi paturica alba, cu o carte in mana.
Ora 19:00. Dox, Rentz, Whist, caterinca, ras, Beck's. Toaleta functionala in Dox.
Ora 22:00. Plimbat prin Bucuresti, poze de noapte, uitat la stele, visat la un viitor cat mai frumos cu putinta.
Ora 24:00. Somn de voie. Urmeaza o alta zi perfecta, dar inainte de asta, o noapte plina de vise frumoase.
pace voua\/
p.s.: nu mai e nevoie de melodie, canta pasarelele, e de ajuns!
Ora 8:00. Trezirea. Un zambet larg ma atentioneaza ca tocmai a inceput "My One Perfect day"! Pe masa, cafeaua cu mult lapte si o gramada de zahar. Un pahar de suc proaspat de portocale, un bol de cereale cu lapte la temperatura camerei, 2 tigari Pall Mall Lights si 3 biscuiti. Lenevit in bucataria coral(culoare) pana la 9 jumate.
Ora 10:00. Iesit din casa. O lumina puternica ma loveste in fata, e soarele care straluceste mai frumos decat in orcare zi. 27 de grade, palarie alba cu boruri mari, tricou lejer, blugi pana la genunchi si Conversi. Un aparat foto SLR rosu cu negru, cu un obiectiv de urmarit stelele cazatoare la gat(cu o greutate nu mai mare de 450 de grame!). Plimbat pe strazile semi-pustii si facut poze inspirate si foaaaarte colorate, care nu mai au nevoie de retusari in Photoshop. Oameni zambitori si prietenosi.
Ora 13:00. Pranzul- un picnic in parc, pe o paturica alba si moale, care contrasteaza puternic cu iarba verde... incredibil de verde! Tur de oras cu RATB'ul. Fara controlori!
Ora 15:00. Mers in gara si uitat la sinele de tren, la oamenii care vin si pleaca. Discutii filosofice.
Ora 16:00. Ploaie de vara. Alergat prin ploaie, alte poze, ras.
Ora 17:00. Curcubeu. Poze din nou. Mancat Milka M-Joy. Plimbat cu bicicleta prin parc. Lenevit pe aceeasi paturica alba, cu o carte in mana.
Ora 19:00. Dox, Rentz, Whist, caterinca, ras, Beck's. Toaleta functionala in Dox.
Ora 22:00. Plimbat prin Bucuresti, poze de noapte, uitat la stele, visat la un viitor cat mai frumos cu putinta.
Ora 24:00. Somn de voie. Urmeaza o alta zi perfecta, dar inainte de asta, o noapte plina de vise frumoase.
pace voua\/
p.s.: nu mai e nevoie de melodie, canta pasarelele, e de ajuns!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)