Și ce dacă aleg să trăiesc altfel decât ar trebui? Și ce dacă visez la lucruri care nu se vor întâmpla pentru că eu am făcut să fie așa? Da, alegerile pe care le facem duc undeva, curiozitatea însă mă bate pe umăr grav. Dar răbdarea îmi dă o palmă după ceafă și-mi spune să aștept. Mă văd făcând tot ce-am plănuit vreodată, doar ca puțin altfel decât mă gândeam eu. Și, ca acum ceva timp, mă așteaptă o perioadă mai ciudățică. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri, momentul când am dus la gară pe cineva care și-a pus amprenta pe ce eram, pe ce sunt. Apoi, îmi imaginez de parcă ar fi mâine, momentul în care o s-o fac din nou, doar că de data asta nu cu bucurie, ci cu nesiguranță.
O sa ma detașez curând de toate lucrurile care m-au adus în situația să fiu ceva ce nu ma caracterizează, dar acum e timpul să am răbdare cu mine. Să nu-mi mai cer sa fiu pozitivă, fericită, calmă, doar pentru că restul au nevoie de asta.
Scriu dintr-un loc unde, acum ceva vreme, luam micul dejun după o noapte agitată, un loc unde am mai venit în momentele ce au urmat îndeplinirii unor dorințe, chiar dacă acum nu e cazul. Poate de-aia îl și asociez cu ceva pozitiv. Îmi dau o stare bună masa asta, cafeaua pe care-am comandat-o și țigara pe jumate fumată.
Și pentru că și cei din jur sunt fericiți, par a fi și eu. Mi-e de ajuns.
pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu